marţi, aprilie 15, 2008
Where Do You Go To My Lovely
Am capul plin cu clisee cand vine vorba de Paris.
Ca sa ma cuprinda un zambet tamp ma gandesc la zilele pe care le-am petrecut acum un an in apartamentul lui A din 7-ème. Vis-à-vis de Sainte Clothilde, nu eram obligati sa acoperim ferestrele seara, numai gargouille ne puteau spiona.
Un parculet cu castani infloriti in fata bisericii de unde venea un miros teribil de primavara.
Mirosul cafelei dimineata, drumul pana la boulangerie dupa croissante, iubitul meu in pijamaua lui indiana. Apoi suitul pe Boulevard Saint Michel, doamnele in pantofi, Jardins de Luxembourg pe o vreme calda, cu aleile albe si prafuite, poza cu picioarele goale, cina de la bistro din colt, cu vinul ala rosu foarte aromat, bulevardele largi cu cladiri elegante, doamna aia care statea pe pervazul ferestrei si in sufrageria ei se vedea mobila cu tapiterie cu cerbi si caini de vanatoare, portrete de femei in rochie de epoca si ceasuri cu pendula, boule-coco mancat cu pofta si un minunat apus de soare deasupra Domului Invalizilor.
Sau de anul asta din martie. Aceleasi Jardins de Luxembourg in alta lumina, o lunga plimbare pe chei, Pont Neuf cu balconasele lui elegante, multele si maruntele anticariate pline cu tot felul de minunatii, les bouquinistes care stateau in ploaia marunta si asteptau musterii, Montmartre insorit si populat, cu panorama ireala de pe scarile catedralei albe.
Aceeasi senzatie ca orasul e acolo dintotdeauna, acelasi sentiment al sacrului care vine cu siguranta din faptul ca Parisul si-a castigat locul in subconstientul colectiv (pentru cine crede in el). Asa imi explic placerea si furnicaturile pe care le-am resimtit de fiecare data cand am fost si faptul ca m-am bucurat de fiecare ora petrecuta acolo.
Ca sa ma cuprinda un zambet tamp ma gandesc la zilele pe care le-am petrecut acum un an in apartamentul lui A din 7-ème. Vis-à-vis de Sainte Clothilde, nu eram obligati sa acoperim ferestrele seara, numai gargouille ne puteau spiona.
Un parculet cu castani infloriti in fata bisericii de unde venea un miros teribil de primavara.
Mirosul cafelei dimineata, drumul pana la boulangerie dupa croissante, iubitul meu in pijamaua lui indiana. Apoi suitul pe Boulevard Saint Michel, doamnele in pantofi, Jardins de Luxembourg pe o vreme calda, cu aleile albe si prafuite, poza cu picioarele goale, cina de la bistro din colt, cu vinul ala rosu foarte aromat, bulevardele largi cu cladiri elegante, doamna aia care statea pe pervazul ferestrei si in sufrageria ei se vedea mobila cu tapiterie cu cerbi si caini de vanatoare, portrete de femei in rochie de epoca si ceasuri cu pendula, boule-coco mancat cu pofta si un minunat apus de soare deasupra Domului Invalizilor.
Sau de anul asta din martie. Aceleasi Jardins de Luxembourg in alta lumina, o lunga plimbare pe chei, Pont Neuf cu balconasele lui elegante, multele si maruntele anticariate pline cu tot felul de minunatii, les bouquinistes care stateau in ploaia marunta si asteptau musterii, Montmartre insorit si populat, cu panorama ireala de pe scarile catedralei albe.
Aceeasi senzatie ca orasul e acolo dintotdeauna, acelasi sentiment al sacrului care vine cu siguranta din faptul ca Parisul si-a castigat locul in subconstientul colectiv (pentru cine crede in el). Asa imi explic placerea si furnicaturile pe care le-am resimtit de fiecare data cand am fost si faptul ca m-am bucurat de fiecare ora petrecuta acolo.
7:55 PM
19 Comentarii:
ce bine de tine mai lulu, eu din paris nu tin minte decit ca eram plin de draci ca nu gaseam nici un fumoar si ma ardea la lingurica
bine macar ca canta in engleza, mai rup si io.
nu fui prin paris niciodata, da am trecut cu avionu pe dasupra... io zic ca se pune si asta.
Cum sa ma exprim, era maaare ca sa zic asa.
sacru si profanul!
timpul e mereu inexorabil; asta e calitatea lui, dar si defectul, totodata. amintirile sunt bune atat timp cat servers drept oaza de reintregire, dupa care e sanatos psihic (sic!) sa le parasim pentru c aun prezent si si-un viitor de trait ne asteapta..
capul sus, zambeste si mergi mai departe..
inexorabil:)
anonimule, multumesc pentru incurajari!
Inseamna ca m-am esprimat aiurea, ca sa zic asa: imi amintesc cu maaare placere si fara nicio urma de nostalgie de Paris pentru simplul motiv ca am fost fericita cand am fost acolo si sunt fericita si acum. La pensie traim numai din amintiri asa ca nu stiu voi dar noi doi ne pregatim o pensioara calduta :-).
Am recitit textul in cautarea unui sentiment care sa fie contrar celor citite per primam (cum ar spune bara, de la imuno) dar, cu toate eforturile, am regasit doar o urma de 'da, a fost al naibii de misto si, da, tanjesc putin-putin dupa acele vremuri'.. poate am eu o problema de comprehensiune a textului sau e de vina virginia woolf (pe care nu contenesc in a o citi la nesfarsit... poate mi-ar face bine putina amitriptilina :D )
pupam, oricum :-)
http://www.blurb.com/create/book/blogbook
ia fa tu un poll pe mainpage si vezi citi tiar cumpara blogu si ce pret. cre co sa ramii surprinsa
hehe, esti dragut(a), dar cred cu sinceritate ca oamenii au lucruri mai bune de facut :-).
C'est quand je lis d'aussi beaux textes que j'apprécie ma langue maternelle et je redécouvre le lieu où j'ai la chance de vivre. Anytime welcome, trandafirii au iesit pe micul balcon :)
Merci monsieur, vous nous avez donné l'opportunité de vivre des merveilleux moments :-)
NOUS avons de la chance que vous vivez là-bas:)
Gigix mi-a lasat insemnarea ta intr-un comentariu. E bizar ca am pornit de la acelasi cantec ca sa-mi descriu dintr-o vorba calatoria la Londra. Nu inteleg :-)
Nu intelegi de ce am ales Parisul pentru post sau de ce am scris despre acelasi cantec pentru a descrie doua orase? Mie mi-a inspirat din primele secunde "Paris".
Cu siguranta ca filmul a avut o influenta dar cand l-am auzit parca ma si plimbam pe Boulevard Saint Michel...Tu de ce ai ales Londra?
De fapt, eu am auzit cantecelul asta intr-un moment cand Londra mi se parea un oras urat si neprietenos. Asa ca l-am luat drept o chemare subversiva dinspre Paris. Si ramane cumva cheia calatoriei mele la Londra: un cantec care ma chema in alta parte.
Oricum, insemnarea ta e pentru mine un soi de chemare pariziana, iar cantecul nu face decat sa aromeze toata povestea :-)
Ma bucur, Cristina, asta inseamna ca te-am facut sa visezi :-)
Cu toate ca "dateaza" cred ca poate fi ajutat la colectie.
http://www.youtube.com/watch?v=6MlbUSZlkao&NR=1
deloc nu precum copilul :)
Dar ce-mi vad ochii?? 336 nu s-a pierdut in negura vremilor!!! Ne bucuram foarte mult sa te revedem :-)
Merci pentru link!
Vezi "Hotel Chevalier".
Aceeasi melodie dar cu fundal de Natalie Portman. Se potriveste.
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa