M-am intors cu un gust amar de la Paris. Nu numai fiindca ma asteptam la mai multa stiinta, o sa va povestesc anecdote de la congres alta data. Am intalnit niste romani, veniti si ei la congres. Si erau, cativa dintre ei, foarte tristi. Da' rau de tot. Un fel de mi-e ciuda ca voua va e mai usor dar nici nu sunt satisfacuta de ce am acum dar parca tot eu stiu mai bine dar hai ca daca dau ochiii peste cap poate am mai multa credibilitate. Si vin acasa, stau 4 ore sa se incalzeasca pe aici, si fac eroarea sa imi dau cu parerea intr-o chestiune care ma priveste si intr-un loc special creat pentru "confrati" si ma aleg cu niste suturi urate de tot. Si iar a venit amareala in gura cand ma gandesc ca asta de dadea suturile o sa fie un soi de sef sau ma rog, o sa se ajunga. Si imi vine asa, iara, desi e nediplomat si egoist, sa fac apologia venirii pe-aici pentru cativa oameni numai pentru ca mi-e dor de ce imi placea acasa dar in acelasi timp asa ma lipsesc de unele lucruri si asa as suferi sa le retraiesc incat ma simt disociata. Si asa de urat e ca sefii aia mari au gasit o modalitate murdara sa isi ascunda imbecilitatea, adica au gasit tapi ispasitori si asa mi-e o scarba profunda de boul de Nicolaescu, il si vad cum se bucura de fiecare stire preluata de cacatii de jurnalisti si e chiar periculos sa mai ramai in tara in timpurile astea. Daca o sa incep sa ma simt si bizar ar fi bine sa ma gandesc la Abilify ca la o alternativa posibila. Care Abilify face de o vreme o politica de marketing de iti vine abilifaiu pe buze fara sa te gandesti, ca mai sus...
Ce sa una, viata e un sir de alegeri. Si in seara asta imi pare inca o data bine ca sunt aici si ca am niste albume frumoase si romantioase si idealizate cu tarisoara.
Si ca nu sustin si eu, ca un confrate, pe unu' care nu incape pe usa din cauza orgoliului dar care ar intra cu usurinta intr-un alt orificiu, mult mai mic.....