» Lulu                                                                                                                   intra pe chat

Despre mine | "Mon acte c'est ma liberte" Sartre: mai 2007

Nume: Lulu
Locaţie: Romania

joi, mai 31, 2007

Eminescu sa ne judece

E 23:17 si mor de somn.
Cand ma intorceam azi acasa imi venise in minte o poveste de cand eram mica pe care voiam mult sa v-o spun. Si imi mai venise in minte si o poveste cu motopompe, tot de cand eram mica. Din pacate, la ora asta, nu mai pot sa o scot din cutiuta in forma ei frumoasa asa ca o las pe mai tarziu. Maine sunt de garda asa o sa ajung acasa chiauna de cap. Deci nici maine nu spun povestea mea cu motopompele. Motopompe. Motopompe. Acum, toti cei care cauta "motopompe" pe gugal vor ajunge pe blogul meu (bine ati venit, imi pare rau dar nu, aici nu se dau motopompe, doar din cand in cand povesti). Pun pariu ca la noapte o sa visez ceva despre motopompe, de ce oare ma obsedeaza acum cuvantul asta ? Ce reprezinta o motopompa pentru mine? Pai daca stau bine sa ma gandesc, o motopompa e ceva cu care se scoate apa de la medie si mare adancime (nu?). Dar, motopompa mi-o imaginez ca pe o chestie plina de ulei din ala negru si mirositor, cu rulmenti unsurosi. Un nene murdar pe maini pana la coate, cu barba nerasa de trei zile si cu ochii injectati o monteaza pe o caldura apriga. E numai in pantaloni pana la genunchi si i se vad coastele fiindca e slabanog. Are niste par pe piept, albit. Parul din cap e crescut aiurea si aspru, bratele bronzate negricios arata ca niste proptele de vie. Cand respira se simte puternic miros de tutun si de statut, in buznarul de la pieptul camasii (pusa pe o stiva cu lemne) are tigari Carpati fara filtru. Pachetul e si el un pic unsuros si va amintiti cumva jocurile alea de "inteligenta" pe care le spuneam cand eram copii? Alea gen "o fata trebuie sa treaca un lac ca sa ajunga la munti etc". Ce stupide erau. Sub stiva cu lemne se adapostesc patru gaini lenese, fiecare are cate 5 puisori dar nu mai sunt asa de mici, le-au mai dat aripile si arata cam hidos acum. Mereu mi s-a parut ca ghearele pasarilor arata foarte hidos, si acum le asociez cu o senzatie de constrictie. Sau poate le asociez cu constrictie doar de cand stiu de "gheara" anginoasa si cand eram mica atuci nu ce le asociam? Daca ma gandesc acum, parca cu murdaria. Da, ca zgarmau toata ziua prin locuri in care eu nu as fi dat nici cu un bat. Sapa nenea la groapa ca sa monteze motopompa si din cand in cand se mai opreste ca sa ii mai ceara colegului niste apa, o tigara, un foc. De cativa ani nenea are patima bauturii si de la fabrica l-au tot amenintat ca il dau afara. Probabil ca la un moment dat se va intampla si asta dar pana atunci are el un prieten, asta de ii da tigarile, care are grija sa fie la serviciu cand e control. Bine, prietenul il trateaza un pic de sus, ii face morala, il face sa se simta ca ultimul om si el riposteaza cu un soi de ranchiuna vinovata ca doar in fond, nu are de ce sa il urasca, e prietenul lui, il ajuta. De ani de zile isi neglijeaza sanatatea. Stie ca are silicoza la plamani si fumeaza cate doua-trei pachete pe zi, isi baga picioarele la modul cel mai nerusinat. Ultima data cand si-a amintit ca trebuie sa se duca la doctor a fost cand s-a imbatat bine de tot cu Jenel (Dumnezeu sa-l ierte!) si i-a fost rau de s-a gandit ca se duce pe copca. A doua zi i-a facut maica-sa o ciorba de miel (mai au trei oi date la cioban) si parca i-a mai revenit sufletul.
A naibii motopompa, greu se mai monteaza, si soarele asta arzator parca intareste pamantul. "Cat mai ai. nene?"

Am visat intr-o noapte, acum muuuuult timp, cred ca eram la liceu, ceva minunat. Am visat ca locuiam intr-un cartier cu case frumoase unde toti copacii erau infloriti si miroseau frumos. Simteam in vis un parfum coplesitor. M-am simtit tare fericita in visul ala si parca atunci cand m-am trezit am avut un sentiment ciudat de "asa o sa fie".

Unii cu motopompele, altii cu hambarul :-).

Ma enerveaza de nu mai pot fiindca de fiecare data cand simt ca ma cuprinde somnul trebuie sa ma scol din pat si sa ma duc la pipi.

5:19 PM | 9 comentarii

miercuri, mai 23, 2007

Ce cred eu despre monarhie si de ce nu imi place ea- scurta discutie pe tema anacronismului

Lasand la o parte ridicoul toalelor greoaie, coroanelor si diademelor, al castei cu sange albastru si boli genetice transmise din generatie in generatie, mie nu imi place monarhia dintr-un motiv foarte simplu: nu pot sa concep ca cineva sa se nasca direct sef. Macar asa, teoretic.

2:54 PM | 18 comentarii

marţi, mai 22, 2007

Ghici cine vine lunea la cina

Ieri am fost de garda (desi uitasem complet de ea, noroc cu colega mea D care e mult mai pe faza). A functionat din nou legea seriilor astfel incat cred ca au venit toti oamenii din Bucuresti care abuzeaza de substante. Nu e o idee buna sa imi mai pun garzi lunea ca oamenii duminica se distreaza copios si lunea li se face rau si vor sa se lase pe undeva pe la 4, cand nu poti interna decat urgentele, motiv pentru care apartinatorii fac urat de tot si pleaca injurandu-te si blestemandu-te. Pe bune, io lunea nu ma mai duc in garda ca deja mi-am strans la bad karma cat pentru o viata :-( .
Si a propos de monstrul din dulapul meu, a venit un nene pe care a trebuit sa il pun sa scrie cateva proprozitii si nu stia toate literele. Era semianalfabet si se chinuia sa isi aminteasca literele din clasa I. Mi-a facut un "E" cum il facea Doamna pe tabla si ii era asa de rusine de treaba asta incat incerca sa imi explice ca nu are ochelarii s.a.m.d.
Si nu, nu era dementa, era vorba doar de doua clase absolvite cu greu.
Sa va dau o reteta foarte gustoasa:
Legumes grillees et mozarella en tendresse avec aceto balsamico et aille.
[V-am dat gata cu titlul asta,nu?]
Se iau legume proaspete de felul urmator: ciuperci, o vanata mica, un dovlecel, un ardei rosu, un ardei galben. Vanata si dovlecelul se taie in rondele groase cam de 1 centimentru, ardeii in patratele cam 2/2 cm si ciupercile nu se taie deloc decat daca sunt niste palarii din alea imense, "ciupearca cruda de padure".
Separat se creaza o marinada aromata din : ulei de masline, aceto balsamico (di Modena, preferabil) si usturoi pisat astfel incat gustul obtinut sa fie dupa placul fiecaruia. Eu pun cam 1/4 de cescuta de ulei de masline, 4-5 sproturi de aceto balsamico si 4 catei de usturoi. Se mai poate adauga in aceasta marinada cimbru uscat sau patrunjel proaspat, dupe gust (hihi, atata m-am prostit cu "dupe" asta ca am scris pe un bilet de iesire "Revine la control dupe o luna")
Se pun legumele pe un gratar (eu le-am facut pe un gratar din ala cu capac mare si apa astfel incat au fost jumatate grilate jumatate la abur) si se ung din belsug cu marinada preparata ca mai sus.
Cand sunt gata (eu ma orientez dupa ardei-tre sa fie moi la exterior si inca crocanti la interior) se iau deoparte si pe gratarul mazgalit de sucul de legume si marinada se aseaza doi bulgarasi de mozarella care se perpelesc pe spate si pe burta pana raman cu zabrele.
Se aseaza totul pe o farfurie mare avand grija ca mozarella sa stea exact in mijloc si se orneaza cu firicele de arpagic (io nu am avut) sau cu frunzulite de busuioc infipte ca un steag pe everestul branzei.
Pofta buna!

4:13 PM | 102 comentarii

vineri, mai 18, 2007

De ce barbatii traiesc mai putin decat femeile

Am primit un articol Medscape foarte interesant, preluat dintr-o revista canadiana de Geriatrie. Niste medici (Bridget Gorman si Gen'nan Ghazal Read) s-au gandit sa adune datele existente cu privire la subiect si sa scoata o perspectiva actuala a teoriei din titlu si ia auziti ce a iesit: barbatii au o speranta de viata mai mica decat femeile in aproape toate natiunile din lume. Se pare ca gap-ul actual(2003) este de 5.3 ani in favoarea femeilorsi cica e cel mai mic din ultimele decenii. In ultimele decade gap-ul tinde sa se micsoreze insa tendinta "barbatii primii, femeile dupa" se pastreaza net.La nastere diferenta de mortalitate este mare, din nou in defavoarea barbatilor si tinde sa se micsoreze cu anii. Daca un barbat trece de varsta de 65 de ani, speranta de viata a celor doua sexe devine cvasiegala.

Intrebarile care se pun sunt urmatoarele: de ce in aceste perioade de adult barbatii mor mai repede si de ce au inceput si de ce gap-ul sperantei de viata are tendinta sa se ingusteze.

Cauzele principale ale sperantei de viata mai inalte pentru femei pot fi clasificate in trei categorii: biologice, sociostructurale si comportamentale.

Din punct de vedere biologic, se considera ca femeile au o oaresce protectie impotriva bolilor cardiovasculare datorita nivelurilor de estrogeni, estrogeni care scad nivelul de colesterol din sange (colesterol mare, mai multe "sanse" pentru aparitia de evenimente cardiovasculare, ateroscleroza....got it?). O alta teorie biologica este ca testosteronul in cantitati mari, asa cum este el gasit la barbati, are functii imunosupresoare. Femeile, avand mult mai putin, au un sistem imunitar mai puternic. Progresele in obstetrica-ginecologie au dus la imbunatatirea drastica a sperantei de viata pentru femeile care nasca, complicatiile si accidentele mortale fiind din ce in ce mai putin intalnite. Toate bune si frumoase, teoriile astea medicale sunt curate si elegante si poti sa te dai mare cu ele la o masa de snobi insa nu pot explica pe deplin existenta unai atat de evidente diferente intre barbati si femei. Asa ca oamenii de stiinta au gasit si alte explicatii.

Din punct de vedere sociostructural, femeile au inceput sa suie panta realizarii sociale si sa castige mai mult, sa aiba functii de conducere, cu alte cuvinte sa creasca in statutul economico-social. Asta explica ingustarea gap-ului din ultimii ani fiindca saracia inseamna de obicei acces limitat sau necorespunzator la servicii medicale si lipsa de educatie inseamna dezinteres pentru subiectul asta deci nu prea te bate gandul sa te duci la control decat cand te doare ceva. Cu toate astea, femeile inca au castiguri mai mici decat barbatii, functii mai putin importante decat barbatii si pentru care au muncit mai mult decat ei sa le obtina, fac mai multe ore suplimentare si mai degraba dispuse sa faca o munca subcalificata. Asadar sa vedem ce o fi cand va fi completa egalitate din punctul asta de vedere si cum o sa arate gap-ul atunci.

Partea cea mai interesanta si care, din punctul meu de vedere, reprezinta "viitorul" sperantei de viata, este cea comportamentala. Femeile se duc mai des la doctori si in intervalul 18-44 de ani gap-ul este atat de larg intre mortalitatea feminina si cea masculina incat ar putea inghiti un dinozaur. Autorii isi explica acest fapt prin aceea ca 18-44 e considerat interval fertil pentru femei si deh, te duci la doctor sa te cauti. In plus, barbatii beau mai mult alcool decat femeile si sunt mai predispusi la ciroza hepatica din cauza asta. Sportul ii favorizeaza net pe barbati si le-ar scadea mortalitatea insa multi nu il practica. Mai mult, barbatii din acest interval sunt mai predispusi de 2 pana la 4 ori mai mult la morti accidentale, suicid si omucidere (testosteronul, bata-l vina!). Dar marele criminal ramane fumatul. Mai multi barbati decat femei fumeaza cu toate ca si femeile au inceput sa "bea tiutiun" la greu. Ba chiar ingustarea intervalului sperantelor de viata se pare ca are exact aceasta explicatie: fumatul s-a extins ca o plaga, indiferent de sex. Si aceasta ultima teorie a fumatului releva fata adevarata a faptelor: tutunul dauneaza grav sanatatii! Rata de abandon al fumatului a fost mai mare in randul barbatilor decat in randul femeilor si rata de adoptare a acestu comportament nociv a fost mai mare in randul femeilor din ultimii ani decat in randul barbatilor. De aici rezulta ca in cazul populatiilor fumatoare, gap-ul sperantei de viata se va micsora considerabil odata cu trecerea anilor si ce ii va diferentia pe unii de altii va fi componenta comportamentala in stransa legatura cu testosteronul: omuciderea si sinucuderea.

Autorii incheie spunand ca in viitor, odata cu cresterea importantei rolului socio-econimic al femeilor gap-ul se va mari din nou.

Din punctul meu de vedere, acest fapt ar putea fi explicat foarte frumos pe baze comportamentale desi eu sper ca in viitor si barbatii sa se comporte mai putin ca niste copii si sa puna mana sa se duca la doctor nu numai cand ii doare ci si asa, de verificare si sa puna mana sa manance si sa bea mai sanatos si sa faca sport. Si, doamnelor, daca de cancere diverse (care au fost fara echivoc legate de fumat) nu va e frica macar ganditi-va ca tenul unei fumatoare inveterate arata ca un carton botzit patat de grasime si fum.

1:36 PM | 22 comentarii

marţi, mai 15, 2007

Okox si natema

Cand curatam ieri ciupercile pentru tocanita mi-am amintit niste studii de antropologie pe care le-am citit de curand. Deci memoria recenta e ok.
Am aflat ca mayasii spuneau okox la ciuperci si ca se drogau in draci cu Morning glory, un soi de clopotel albastrui care contine un acid lisergic natural, ceva gen LSD-ul designuit.

Dar ca se drogau cu aburi si ceaiuri asta e nimic. Isi mai faceau si clisma cu diverse decocturi halucinogene ca sa intre in transa si sa comunice cu spiritele. You little naughty naughty boys!!!
Intr-o comunitate nu era nimic dezonorant sa isi faca unul altuia clisme si mergand mai departe cu gandul ma intreb oare nu era un soi de "a mea e mai frumoasa" cand isi scoteau instrumentele pentru procedeu? Care era cea mai cool? Pai evident, cea din intestin de caprioara si fibula de gazela.
Prin anii '70 s-a descoperit o imagine bizara pe un vas mayas in care era infatisat un nene stand pe vine ce isi ducea o mana la anus.
Antropologii s-au tot intrebat ce Dumnezeu o face omul ala si de ce sta asa (ok, unii nu au probleme care sa le ocupe timpul) pana cand s-au descoperit la cativa ani niste vase pentru ofranda cu desene infatisand persoane ce isi administrau clisme halucinogene.
Din acel moment curiosii oameni de stiinta ce s-au gandit atata vreme la de ce se c--- omul ala asa de bizar si-au gasit linistea: omul se droga si imbina placutul cu....placutul.
Mergand cu ideile mai departe mi-am amintit ce citisem despre acel miraculos tsentsak folosit de shamanii amazonieni (in speta indienii Jivaro) ca sa isi ucida dusmanii sau sa isi vindece prietenii.
Si aici, ca si in Superman, avem un good guy, care era shamanul vindecator, si un bad guy, care era un shaman vrajitor. Amandoi foloseau ca instrument de vindecare sau de ucis, un tsentsak. Tsentsakul, sau sageata, era orice spirit supranatural care putea sa provoace boala sau vindecarea. Tsentsakul era invizibil pentru omul normal (adica un biet vanator care nu avea obiceiul sa umble mereu high) insa pentru shamanul bautor de natema sau de suc de tutun si piripiri sagetile din omeni erau vizibile. De asemenea, tsentsakul era reprezentat concret de orice obiect caruia shamanul ii acorda o semnificatie: un dinte de sarpe ucis la un moment dat, un fluture (sorry honey) sau orice altceva semnificativ.
Cand era chemat la vreo urgenta, shamanul lua in trusa de scule si tsentsakul pe care il presupunea raspunzator de boala.
Samanul tribului, daca era un saman vindecator, era chemat sa scoata "boala" din omul suferind si atunci el punea la cale un intreg ritual de vindecare ce se facea de obicei noaptea sau intr-o zona intunecata a casei si se petrecea cam asa: shamanul se matolea bine de tot cu natema sau chiar cu ceva mai puternic daca e vorba de un caz dificil si isi trezea tsentsakul lui printr-o incantatie. Tsentsakul pe care il trezea trebuia sa fie identic cu cel "vazut" in corpul pacientului. Dupa trezirea tsentsakului propriu shamanul incerca sa "suga" tsentsakul din corpul pacientului avand grija ca acesta sa nu fie din greseala inghitit taman de catre el ca atunci il lua mama naibii pe shaman. Odata extras din corpul bolnavului, tsentsakul nemernic era prezentat familei (care familie trebuia sa bage mana in buzunar) si era vizualizat shamanul vrajitor. Tot atunci tsentsakul vrajmas era trimis inapoi stapanului sau.
Pe masura ce imbatranesc sau nu prea mai practica meseria, ca sa zic asa, puterea shamanilor astora scade si atunci trebuie sa se chinue sa isi mai faca tsentsakuri sau macar sa bea intruna natema sau suc de tutun ca sa vada pericolul tsentsakurilor vrajmase aruncate asupra lor.
Si tot o forma de slabire a puterii shamanului este atunci cand un shaman vrajitor fura tsentsakul unui alt shaman. Acesta din urma isi da seama ca a fost praduit numai dupa ce vede ca bea natema si nu se intampla nimic.
Si studiul, care e mult mai amplu si mai frumos decat am scris eu aici, se incheie cu o concluzie strasnica, in stilul Cosa Nostra: noroc de antropologi ca unii shamani deziluzionati de meserie sau blazati au sifonat ce faceau ei pe acolo fiindca altfel prea putine lucruri am fi putut afla...
in cazul in care va intrebati, tocanita de ciuperci a iesit delicioasa :-)
Bibliografie: "Magic, witchcraft and religion", sixth edition, LEHMAN, MYERS, MORO

5:46 PM | 11 comentarii

luni, mai 14, 2007

Asa...

Nu stiu voi dar eu am avut o noapte teribila.
Ni s-a rupt dulapul pe la ora 3-4 cu un pocnet care m-a ridicat direct in capul oaselor.
Apoi (sau inainte, nu mai stiu exact) a inceput sa sune o alarma de casa, banuiesc, fiindca era prea isterica ca sa fie da masina.
Apoi dimineata, la vreo 2 ore inainte de trezire, exact atunci cand dormi mai bine, a inceput alarma de masina si au plecat vecinii la serviciu: ambreaje, motoare, ecoul de pe dupe blocuri.
Curvistinele astea de vrabii au un tignal mult mai deranjant decat la tara, tignal pe care il percep foarte puternic intrucat vin sa se ma scuzati cace pe pervazul meu zi de zi, zi de zi...
Am o rochie alba cu o bordura cu flori galbene, destul de simpatica. Aseara am spalat-o a treia oara fara sa o fi purtat fiindca in drumul ei de la dulap la fierul de calcat a fost in mod sistematic patata: cu rugina, cu nustiuce porcarie roz, cu nustiuce porcarie albastra. Daca mai e nevoie sa fac o data operatiunea asta jur pe rosu ca o tai si o arunc la gunoi.
Tot aseara am descoperit pe unde curge chiuveta din baia de serviciu.
Si mi-am amintit despre cum ma ducea bunica-mea la piata, revin cu detalii numaidecat :-).

4:04 PM | 24 comentarii

miercuri, mai 09, 2007

Garoafa salbatica strikes back

Ce sa zic, azi am aflat la dude despre dezvoltarea comunitatii omenesti incat nici nu stiu de ce sa ma amuz mai tare.
Trecut bine de 80 de ani, profesorul "garoafa salbatica" (nu stiu daca v-am povestit despre teoria lui asupra Coloanei Infinitului ca de acolo i-am pus porecla-cu tot respectul pentru ce a fost, desigur) ne-a facut niste istorisiri de toata frumusetea, pe langa realitate, lipsite total de vreo baza stiintifica insa spuse cu toata disimularea dementei.
Din cand in cand, Balaceanu-Stolnici, care numara cam iritat masinutele si bicicletele de pe cana lui de cafea, mai facea un gest de dezaprobare gen "bai nene, ce bazaconii spui??" insa, incorigibil, de neoprit, proful a dat-o inainte cu o istorie a evolutiei ocluziei dentare de la primatele arhaice la om trecand prin dintii sturionului care defapt era rechin si prin gura pestelui melancolic prins cu fanarul la Istambul (si aici a bagat o ipoteza proprie despre cum fanariotii ar fi descendentii acelor pescari de foloseau fanarul ca instrument de prins pestii).
A vorbit apoi despre niste rase de oameni pe care i-a reorganizat el dupe propria stiinta, iesind o varza antropologica de care nu stiam daca sa rad sau sa ma iau cu mainile de cap, facandu-l pe saracul australopitecus un urias de doi metri si aducand "arapi" pe teritoriul Daciei cucerite de Traian. Nu am rezistat pana la sfarsit, cu toata parerea de rau.
Aa, era sa uit, prezentarea a fost sublim realizata in WORD.
Si ceva bun tot s-a intamplat pana acum: mi-a venit o idee despre ce sa abordez in teza mea de doctorat. Inca nu va zic, e secret :-).

2:00 PM | 10 comentarii

luni, mai 07, 2007

Extraordinar

T. mi-a povestit despre o pacienta care are ideea deliranta ca ar avea halucinatii. Cred ca e cea mai misto idee deliranta pe care am auzit-o vreodata.

4:46 PM | 5 comentarii

Monstrul din dulap

Suntem cateodata mici monstrii.
Spre groaza mea am remarcat de la un timp transformarea lenta dar sigura a sentimentului meu de compasiune. Nu mi-e indiferenta suferinta insa o privesc ca pe un animalut de laborator care e izolat undeva intr-un acvariu. Nu e nimic intens, emotionant. Nu o mai pot exprima in vorbe aproape deloc, mi se par seci si inutile.
Imi dau seama teoretic si intelectual despre suferinta pacientilor, incerc sa o inteleg cat mai bine si o respect insa nu mai simt cu inima nimic intens, nimic dureros.
"Saraca" si "saracul" au devenit cuvinte pe care le folsesc preventiv, ca nu cumva sa uit cum se exprima in cuvinte compasiunea.
Daca fac ceva "cumsecade" nu simt ca mama ce m-a pocnit compasiunea si omenia, totul imi pare destul de rece.
Nu ma mai surprind gandindu-ma multa vreme la soarta nefericita a unui om, asa cum o faceam odata ci ma gandesc la situatia lui concreta, fara sa ma mai obosesc sa introduc mila pe acolo. Daca pot face ceva fac insa fara sa ma patrunda vreo traire altruista inaltatoare. Sunt multe lucruri pe care stiu ca as putea sa le fac si totusi nu le fac din diverse motiva dar nici asta nu ma face sa ma zvarcolesc in pat din vina.
Bolile mi se par interesante. Daca e vreun caz mai deosebit aproape ca ma bucur ca "mi-a picat in mana". Cand vorbesc despre asta o fac de cele mai multe ori stiintific.
Ma simt ca o impostoare cand mi se spune "multumesc" si imi vine sa le zic "stati calm, nu fac vreo favoare de dragul vostru, pur si simplu asta mi-am asumat".
Ar trebui sa ma agit emotional mai tare, sa mai vars si eu o lacrima de mila macar din cand in cand insa nu imi iese decat un oftat anemic, innabusit repede de curiozitate stiintifica.
Si ce e cel mai grav este ca pe cine intreb imi vorbeste de "mila" si de "compasiune" astfel incat sentimentul meu ca sunt un monstru in devenire este din ce in ce mai intens.


Si in toata nebunia asta care ne inconjoara, printre politici pseudodemocratice, printre saracie si lipsuri de tot felul, printre suferintele a milioane de romani bolnavi de tot felul de boli, frustrarea nerealizarii si griga zilei de maine, aplatizari afective si insensibilitate la suferinta, doi adolescenti indragostiti au fugit in lume ca si cum povestile cu haiduci si domnite inchise in manastiri ar mai fi inca de actualitate.
Numai ca ei nu au fugit pe un cal alb ci pe un scuter si au lasat scrisoare de adio, asa cum lasa sinucigasii.

3:49 PM | 44 comentarii

joi, mai 03, 2007

Ca sa vezi

Eram pe aleea dinspre iesire si vad bariera ridicandu-se si bodigardul salutand. Fata cuminte, ma dau inlaturi si astept sa intre o alta masina de afara. La un moment dat m-am prins ca bariera fusese ridicata ca sa ies EU si salutul imi era adresat MIE.
Asta a propos de low self esteem...

3:04 PM | 4 comentarii

miercuri, mai 02, 2007

Dare de seama

Da, am plecat din Paris.
De atunci s-au intamplat urmatoarele:

  1. am calatorit pe drumul de intoarcere cu Air France (nu am stiut, va jur). Doamnele stuardeze, destul de putin dispuse sa asiste cacaiosii de clienti, ne-au servit o mancare dezgustatoare
  2. avionul a plecat cu intarziere de vreo 10 minute daca nu mai mult si a ajuns cu vreo 5 minute mai devreme
  3. nu ai ecrane pe care sa urmaresti traseul avionului, nu iti spune nimeni la ce altitudine de zbor esti, lucru foarte frustrant daca sa zicem ca ai fi din ala cu rau de avion
  4. mi-am gasit masina plina de rahat de pasari
  5. erau lucrari pe langa spital, cu santuri mari si nesemnalizate incat fiind cu ochii dupa canale am trecut de poarta si ma miram de ce naiba nu mai ajung odata
  6. zi naspa la serviciu
  7. trafic greu cu ceva injuraturi pentru dus pontaj
  8. vecin care ocupa locul de parcare
  9. e doar ora 14:00

Abia astept sa ma afund in cartile de mi le-am luat (din pacate nu am gasit tot ce as fi vrut): Melanie Klein, Francoise Dolto, Dan Kiley, Winnicot, Bruno Bettelheim s.a.m.d.
Si nu stiu ce sa fac: sa ma tund sau nu :-).

2:27 PM | 18 comentarii

#sus