duminică, decembrie 23, 2007
Ce am facut de Revolutie
Ca sa preiau leapsa lui Vlad am incercat sa imi amintesc cat mai exact ce faceam de Revolutie.
Nu eram in Bucuresti pentru ca era vacanta de iarna si eu in vacantele de iarna mergeam la bunica-mea. Nu imi amintesc decat cateva momente din zilele acelea, nu stiu de ce. Eram totusi destul de mare, 8 ani si ceva. Stiu ca era zapada, pe drumuri se batatorise si noi ne puteam da cu sania pe oriunde voiam. In parculetul Eroilor de langa casa bunica-mii era plin de oameni de zapada, oare mai face cineva oameni de zapada acum, mirosea a afumaturi si era un ger sticlos. Imi aduc clar aminte ca era intr-o dimineata cu soare foarte puternic, cu tot gerul. Am iesit pe strada si m-am intalnit cu prietena mea C care mi-a zis gatuita de emotie insa nu patriotica ci emotia copilului care dintr-odata traieste ceva grozav ca e Revolutie. Stiu ca nu prea am inteles exact adica cum adica e o Revolutie dar m-am bucurat fiindca pana atunci de Craciun se intamplasera tot felul de lucruri dar niciodata o Revolutie. Apoi a iesit vecina de vis-à-vis, neam cu noi, si mi-a zis ca a telefonat mama si ca cica sa stam in casa si sa nu mai umblu aiurea pe drumuri ca nu e momentul si eu m-am cam ofticat ca planuisem cu C sa dam o raita pe la toti tovarasii de joaca in scopul de a raspandi vestea. Apoi a iesit in fuga si unchiu-meu care l-a luat pe inca un prieten si au plecat in Cetate fara sa isi mai lege sireturile de la bocanci si i-am strigat ca o sa le tarasca pe jos fiindca mie mi-era sila sa leg sireturi murdare de noroi. Si Varluga, unul dintre betivii cartierului, a venit impleticindu-se si a zis la oameni sa lase geamurile deschise ca or sa cada bombe si o sa sparga geamurile. Si bunica-mea a zis ca nu se ia dupa toti betivii si m-a adunat de pe strada si ne-am dus la matusa asta care statea vis-à-vis unde mai era lume venita. Si am facut si eu ochii mari cand am vazut ca e program la TV si nu imi venea sa cred si m-am repezit sa ii zic si lui C sa se uite ca sigur o sa dea si desene animate, asa era de cate ori era program ziua. Apoi am stat pana a doua zi dimineata cu ochii la TV si printre rasete si plansete si toata lumea emitea teorii si mamele de pe acolo stateau cu inima mica gandindu-se daca se trage sau nu si in Cetate. Si in ziua aia au dat la TV "Ferma animalelor" dar eu eram sigura ca o sa dea desene animate.
Imi amintesc multe dinre cliseele pe care le-am auzit la TV, imi amintesc cum vorbeau despre Ceausescu si despre robinetele de aur de la vilele lui si despre cum pe un pardesiu de-al unuia dintre baieti era scris "uzat" desi il purtase doar o data si toata lumea se indigna si era o defulare generala si o inselatorie generala si toata lumea avea impresia ca o sa urmeze Raiul pe Pamant si ca toate relele din lume s-au terminat odata cu caderea Tiranului, cata naivitate si cata tristete si cat de categoric sunau toate judecatile lor. Si apoi au scos cantecul ala cu Doamne si nu am mai inteles nimic si pentru ca nu am mai inteles nimic am renuntat sa ma mai gandesc. Si aratau la televizor oameni morti si mie nu imi era frica de oameni morti fiindca vazusem foarte multi dar nu intelegeam care e treaba si Revolutia a capatat un aer misterios si eu eram prea necoapta ca sa inteleg ceva.
Cand m-am intors la scoala Tovarasa ne-a zis ca de acum incolo sa ii zicem Doamna si ne vorbea de Tiranul pe care cu o luna inainte ni-l prezenta ca pe Parintele nostru si noi am rupt prima pagina din cartile de Citire si s-a pus o icoana mare in fruntea clasei. Apoi a venit un nene care a facut Religie cu noi si care ma scula in picioare la fiecare ora ca sa le spuna colegilor mei ca Papa e Anticristul si ca catolicii sunt satanisti si eu sufeream si mi-era rusine. Si atunci imi faceam cruce ca ortodocsii ca sa nu se supere Parintele.
Nici acum nu ma pot uita la filmulete de la Revolutie, cand Fluture s-a uitat intr-o seara si l-am vazut cat era de trist si de revoltat fara sa zica un cuvant si l-a durut a doua zi spatele si mai tare mi-am dat inca o data seama ca e un idealist si un visator si ca nu as fi putut sa iubesc pe altcineva asa da tare.
Nu eram in Bucuresti pentru ca era vacanta de iarna si eu in vacantele de iarna mergeam la bunica-mea. Nu imi amintesc decat cateva momente din zilele acelea, nu stiu de ce. Eram totusi destul de mare, 8 ani si ceva. Stiu ca era zapada, pe drumuri se batatorise si noi ne puteam da cu sania pe oriunde voiam. In parculetul Eroilor de langa casa bunica-mii era plin de oameni de zapada, oare mai face cineva oameni de zapada acum, mirosea a afumaturi si era un ger sticlos. Imi aduc clar aminte ca era intr-o dimineata cu soare foarte puternic, cu tot gerul. Am iesit pe strada si m-am intalnit cu prietena mea C care mi-a zis gatuita de emotie insa nu patriotica ci emotia copilului care dintr-odata traieste ceva grozav ca e Revolutie. Stiu ca nu prea am inteles exact adica cum adica e o Revolutie dar m-am bucurat fiindca pana atunci de Craciun se intamplasera tot felul de lucruri dar niciodata o Revolutie. Apoi a iesit vecina de vis-à-vis, neam cu noi, si mi-a zis ca a telefonat mama si ca cica sa stam in casa si sa nu mai umblu aiurea pe drumuri ca nu e momentul si eu m-am cam ofticat ca planuisem cu C sa dam o raita pe la toti tovarasii de joaca in scopul de a raspandi vestea. Apoi a iesit in fuga si unchiu-meu care l-a luat pe inca un prieten si au plecat in Cetate fara sa isi mai lege sireturile de la bocanci si i-am strigat ca o sa le tarasca pe jos fiindca mie mi-era sila sa leg sireturi murdare de noroi. Si Varluga, unul dintre betivii cartierului, a venit impleticindu-se si a zis la oameni sa lase geamurile deschise ca or sa cada bombe si o sa sparga geamurile. Si bunica-mea a zis ca nu se ia dupa toti betivii si m-a adunat de pe strada si ne-am dus la matusa asta care statea vis-à-vis unde mai era lume venita. Si am facut si eu ochii mari cand am vazut ca e program la TV si nu imi venea sa cred si m-am repezit sa ii zic si lui C sa se uite ca sigur o sa dea si desene animate, asa era de cate ori era program ziua. Apoi am stat pana a doua zi dimineata cu ochii la TV si printre rasete si plansete si toata lumea emitea teorii si mamele de pe acolo stateau cu inima mica gandindu-se daca se trage sau nu si in Cetate. Si in ziua aia au dat la TV "Ferma animalelor" dar eu eram sigura ca o sa dea desene animate.
Imi amintesc multe dinre cliseele pe care le-am auzit la TV, imi amintesc cum vorbeau despre Ceausescu si despre robinetele de aur de la vilele lui si despre cum pe un pardesiu de-al unuia dintre baieti era scris "uzat" desi il purtase doar o data si toata lumea se indigna si era o defulare generala si o inselatorie generala si toata lumea avea impresia ca o sa urmeze Raiul pe Pamant si ca toate relele din lume s-au terminat odata cu caderea Tiranului, cata naivitate si cata tristete si cat de categoric sunau toate judecatile lor. Si apoi au scos cantecul ala cu Doamne si nu am mai inteles nimic si pentru ca nu am mai inteles nimic am renuntat sa ma mai gandesc. Si aratau la televizor oameni morti si mie nu imi era frica de oameni morti fiindca vazusem foarte multi dar nu intelegeam care e treaba si Revolutia a capatat un aer misterios si eu eram prea necoapta ca sa inteleg ceva.
Cand m-am intors la scoala Tovarasa ne-a zis ca de acum incolo sa ii zicem Doamna si ne vorbea de Tiranul pe care cu o luna inainte ni-l prezenta ca pe Parintele nostru si noi am rupt prima pagina din cartile de Citire si s-a pus o icoana mare in fruntea clasei. Apoi a venit un nene care a facut Religie cu noi si care ma scula in picioare la fiecare ora ca sa le spuna colegilor mei ca Papa e Anticristul si ca catolicii sunt satanisti si eu sufeream si mi-era rusine. Si atunci imi faceam cruce ca ortodocsii ca sa nu se supere Parintele.
Nici acum nu ma pot uita la filmulete de la Revolutie, cand Fluture s-a uitat intr-o seara si l-am vazut cat era de trist si de revoltat fara sa zica un cuvant si l-a durut a doua zi spatele si mai tare mi-am dat inca o data seama ca e un idealist si un visator si ca nu as fi putut sa iubesc pe altcineva asa da tare.
2:15 PM
21 Comentarii:
desi eram un tanar biciclist la vremea aia(14) cam aceleasi lucruri le-am simtit si eu. in special naivitatea cu care credeam ca totul va fi bine. in ideea asta m-a amuzat o faza pe care am asociat-o de atunci cu momentul revolutiei: tziganul de la coltul strazii "vindea seminte pe gratis" ca l-au prins pe ceausescu.
doar taica-meu mi-a rupt visul roz pe care incepusem sa-l torc in reveriile momentului intrand brusc peste multimea hipnotizata ce ne stransesem la tv si urland: porcul asta de iliescu mai are tupeul sa isi arate fatza??? e vai de capul nostru!
Doamne, Lulule si eu imi aduc aminte de reportajul cu robinetii de aur ai lui Ceausescu !!! Aratau imagini din casa lui vandalizata mai ales din bai ...si mai ziceau ceva de Nicu si Zoe , dar nu-mi mai aduc aminte ce. Mi se pare atat de departe momentul Revolutiei iar ai mei zic ca "parca a fost ieri ". Am urmarit alaltaieri parca procesul lor si mi s-a parut totul o mascarada !!
Pai nu erau numai robinete, mai erau si niste furculite cu totul si cu totul de aur, si lumea se intreba la ce folosesc. Ca aurul e moale si se indoaie, numa minerele se pot face din aur, dar asta era prea ieftin pentru ei.
Io imi aduc bine aminte ca m-a chemat mama de pe strada, de la joaca, in casa ca se intampla o grozavie mare la Bucuresti si ca o sa fim in pericol. Imi mai aduc aminte de reportajele cu luptele de pe strada si imi era o frica de ma ascudeam dupa masa din sufragerie..Imi mai aduc aminte ca toata lumea zicea ca :"de acum va fi mai bine", numai bunicul meu (Dzeu sa-l ierte) a zis ca va fi mai rau:" daca acum avem bani si nu avem ce sa cumparam, mai incolo o sa ne uitam pe geam in magazine si nu o sa puteam cumpara ca nu vom avea bani".Mare dreptate avuse!
sa am pardon
"daca acum avem bani si nu avem ce sa cumparam" este mult-mult mai rau decat "sa ne uitam pe geam in magazine si nu o sa puteam cumpara ca nu vom avea bani". pur si simplu pentru ca a doua tine de TINE.
am sa inteleg nostalgii in general, probabil niciodata pe cei ai "perioadei post-decembriste".
Gigix, imi place ce spui, imi place chiar foarte mult.
Altfel, imi aduc aminte de replica unei foste colege de servici de pe vremea stagiaturii, o cucoana bine, madam Serafimescu. (Orice s-ar spune, numa o cucoana bine putea sa poarte un asemenea nume). Ea zicea asa, anno domini 1998:
"Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc, si primim un salariu cu care nu avem ce face ca nu se gaseste nimic de cumparat."
Heh.
Petru noi Revolutzia na scimbat apruape nimica. Ce-l putzin la minen cartier. E lumea l-a fel. Singura cestie, a-m impresiea ca inbatranim m-ai repede.
L-a minen cartier nici macar nu a fost cine shtie ce revolutzie, mia duc aminte c-a au facut tziganii baiream mare de tot, c-a a cazut ceausecsu, dar asta nu ie mare lucru c-a aicea se face fuarte des baireame mari de tot din orishice motiv.
misto faza cu papa anticrist si frecat copilu in fata clasei pe tema asta :)
he he, popa tembel "la cap" :)
pe mine m-a pus o data o educatoare sa povestesc... ceva... personal intamplat acasa... m-a tras de limba, in picioare in fata clasei, asa rusine imi era de numa :) m-a tras de limba mea mica de copil nevinovat si vorbaret si cand am priceput ce se intampla, ghici ce am facut in prostia mea nevinovata? Am contianuat sa povestesc ca Domna sa nu se supere si sa ma indrageasca in continuare :) he he, ce misto ie sa fi copil prost, mi-e dor :)
pinochio, varianta 2 la zicere, cu alt inteles, ie:
"nu pot ei sa ne plateasca atat de putin cat de putin putem noi munci"
aduce a banku despre ala la interviu si cand intreaba pe angajator "Bai nea, cam cati oameni lucreaza in firma 'mneavoastra?" Angajatoru "Pai, cam jumatate."
Eu zic ca daca revoltia asta si filmele despre dansa (revolutia adica, sa fim respectuosi) te-a facut macar sa iti dai seama cat de mult il iubesti pe fluture... atunci nu a fost de pomana.
Ura ! Ura ! Ura !
1) Semnătura zicea: "ce misto ie sa fi copil prost, mi-e dor". Nici o grijă, Semnăturo, tot copil ai rămas!
2) Sunt blocat citind comentariile Saftei, eram obicinuit cu altceva. Numai Ahile a putut să mă lămurească, aruncăndu-mi pe un ton sigur, strâmbând din buze: "Crecă are oleră la cap, alfel num esplic." Aşa că, Safto, mai ieşi şi matale din sanatoriu, fă o plimbare prin curtea spitalului, apucă-te de gemnastică anaerobică, bea nişte lactanide, că altfel prevăd c-o să te dirleşti!
3) Al dracu' să fie ăl de-o mai zbura cu Alitalia!
La punctu 3, A.: Am vrut odata sa fac economie la bani (si chiar nu stiu de ce, ca doar nu erau ai mei) si am zburat de la München la Bucuresti cu Alitalia via Milano Malpensa. Chiar si numai numele Malpensa trebuia sa ma fi pus pe ginduri... La dus mi-au furat din buzunarul rucsacului (greseala mea) ochelarii de soare cu lentile de vedere, habar n-am ce-or fi facut cu ei. (Si precis nu a fost ideea romanilor.) Mi-au rupt un colt de geamantan, o nimica toata.
No, si la intoarcere, avionul a avut vreo doua ore intirziere la plecare, la Otopeni. In avion am fost inghesuit cu o suta si mai bine de italieni agitati si nervosi, pentru ca tocmai se juca finala campionatului european de fotbal, si Italia pierdea meciul cu Franta. Am capatat un loc la culoar, linga cocina care le servea drept bucatarie. Trebuia sa fiu atent unde imi tin degetele, pentru ca de fiecare data cind dadeau coltul cu caruciorul, loveau in fotoliul meu. Nu am vazut in viata mea stewardesse mai slempete, mai urite si mai nesimtite ca italiencele de pe Alitalia. (Erau si românce, dar aveau cu totul alta clasa.) Alitaliencele vorbeau intre ele tare si cu gesturi largi, conform stereotipului, si, ca o ocupatie cu totul si cu totul secundara, mai trinteau din cind in cind cite ceva de mincare sub nasul cite unui pasager. Semanau cu Stan Laurel cind i s-a spus "serve the salad undressed". Mai era si un steward, care ii facea curte unei pasagere mai tinere cu doua rinduri in fata mea... Eh, la Milano, tot poporul casca gura la televizoarele atirnate undeva la inaltime. Avionul meu de München plecase de mult. Am bântuit aleator prin aeroport, si undeva am vazut un ghiseu fara coada. Cucoana! am zgâltît-o, am avut intirziere! Mi-a plecat avionul! Vreau acasa!!! ASTAZI!!! Era pe la vreo 9 seara. Cucoana a vorbit un pic la telefon, a clampanit un pic la calculator, pe urma m-a luat de mânutza si m-a dus la usa unui avion Lufthansa care tocmai se pregatea sa isi ia zborul spre München. Mi-a spus ca regreta, dar nu a reusit sa imi organizeze mincarea. Avionul era, cred, un Airbus cu o suta si mai bine de locuri, ocupate de vreo 7-8 pasageri. Am primit un sandvis cu brinza de la un steward plin de gratie.
Peste vreo jumatate de ora aterizam la München. Bagajele le-am primit vreo trei zile mai tirziu. Dulceata de cirese amare facuta de mama o gustasera si nu inchisesera bine borcanul, mierea la fel. Despagubirile s-au ridicat la vreo 700 de marci, pe cind biletul costase 550. Cine stie, poate ca mai zbor si alta data cu Alitalia. Acum stiu ce am de facut.
man, incearca Air China, pe cursa interna, Traian Vuia cre ca le-a proiectat avioanele alea, ciorile zburau mai repede ca avionu, cre ca nici pilotii nu vorbeau engleza, curgea ulei din motore, man, singura apa care o vazuse avionu ala pe el era numa de la ploaie...
m-a incurajat si-un amic inainte trimitandu-mi un link cu statistici mondiale, Air China au rata cea mai mare de accidente.
prima juma de zbor imi doream sa nu cada si sa nu mor, dupa 1 ora de zbor imi doream sa cada si sa mor.
man, cu sandwichu de la Air China poti sa deturnezi un avion occidental... pe Heathrow te aresteaza daca te prind cu apa de la Air China in geanta.
of, am avut zile...
Pinocchio, trebuia sa ajungi la Munchen sau la Buc? ca n-am inteles prea bine ..sau ai plecat din Munchen si ai ajuns tot in Munchen ? Eu am zburat in SUA cu Alitalia si totusi nu am avut probleme. Si da , stewarzii erau chiar draguti :-P Dar m-ai pus pe ganduri cu ce ti s-a intamplat ...
Daca iar incepeti cu avioanele mie mi se face rau. Tot Taromul e sfant. Pinocchio, in italieni nu am incredere decat daca imi vand pantofi si in francezi daca vand branza. Exagerez bineinteles dar ce vreti, e modul meu de a micsora angoasa de zbor. Air China??????? SI ai citit statistici si te-ai urcat? Nu aveai alte alternative, sau cum? Sau in unele momente suntem pur si simplu fatalisti, nu stiu ce sa zic.
Oricum, ca de obicei, e o placere sa va vaz pe toti.
aveam de ales, se oferise un uliu vrajit sa ma care in ghiare... sau puteam sa stau acas (beau un ceai / citesc o carte).
auzi, da tu daca-ti pusesi net, de ce nu scri mai des?
semnatura: Parerea mea despre aeroportul Heathrow am scris-o, printre altele, aici. Englezii si tehnica, this is a contradiction of terms. Daca va duceti in Anglia, uitati-va numai cum sunt construite ferestrele.
dienush: Ai inteles bine, plecasem de la München la Bucuresti via Milano (cind mi-au furat italienii ochelarii din rucsac) si ma intorceam de la Bucuresti la München tot via Milano (cind mincau italienii bataie de la francezi si avionul a intirziat cu vreo doua ore si mai bine). Asta a fost acum nu mai stiu citi ani, cind mai plateam inca in DM.
Lulu: Nu stiu cum sunt pantofii francezilor, dar italienii fac si ei brinza buna. In orice caz, da, Taromul e sfint, ma dau in vint dupa el, in toate sensurile expresiei.
Băi, băi, deci uşor, da? Cine se ia de italieni, şi-o ia la rândul său de la Ahile! Oamenii au fost civilizaţi, mi-au găsit valiza rămasă la Milano şi mi-au adus-o acasă a doua zi (plină de etichete, draga de ea!; am fost aşa de mândru, cum s-a descurcat ea singură, sărăcuţa, printre străini!). Aşa încât retrag cele spuse, voi mai zbura cu Alitalia. Dar nu prin Malpensa, o să caut prin Roma.
Pinocchio, eu zic că ăia de v-au "lucrat" ochelarii nu erau chiar italieni, dacă mă-nţelegeţi... Da, mâncarea pe Alitalia e execrabilă, dar nu pentru mâncare iau avionul (oricum, Tarom-ul le dă lecţii). Stewarzii nu-mi plac ("macho", ca toţi bărbaţii italieni), dar când dai de-o stewardesă din aia cu pielea măslinie, gen siciliană urmaşă de colonişti greci, îţi cam râde inima! Sau de-o blondă cu pielea albă, gen urmaşă de longobarzi... Berea, însă ("Nastro Azzurro"), e nasoală. Ca şi McDonnell-Douglas-urile alea jegoase care scârţţâie din toate încheieturile de te gândeşti c-o să se dezintegreze în aer...
Cât despre cei care locuiesc la Strasbourg, aflaţi că în perioada caldă Romavia are zboruri directe Bucureşti-Strasbourg. Fiind în subordinea Ministerului Apărării şi cei care-i transportă pe preşedinte, primul ministru ş.cl., eu zic că puteţi avea încredere în ei.
PS: Şi după ce-am dormit o noapte la Milano (hotel de lux - plătit de Alitalia, evident), din cauză de ceaţă lăptoasă, băi ce mişto se vedeau Alpii a doua zi dimineaţă! Numai pentru asta şi merită să zbori cu ei!
Au anulat cursa directa Str-Buc. Prea putini calatori. Poate o baga din nou cu europarlamentarii, ca tare era bine cu ea.
Fluture, nu sar să te contrazic, atâta doar că eu aşa ştiam: cursele de care zici au fost anulate pe timp de iarnă şi se vor relua de la primăvară (asta vroiam să zic când scriam "în perioada caldă"). Din păcate, nu-mi mai aduc aminte unde am citit asta, era pe undeva pe internet.
Nişte porci papistaşii ăştia, zău! Şi cică războaie dă treij' dă ani, alea-alea, Noaptea Sfântului Bartolomeu, da-da, ve' să nu... Cân' colo - domnii ierea la birt, se făcea muci cu brudărşaft, frăţie! Mă laşi!
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa