miercuri, octombrie 03, 2007
Insuportabila usuratate a Stiintei
E anormal de cald pentru perioada asta.
Am impresia ca traversez un oras brazdat de transee. Claxoanele, sirenele, zbieraturile, fetele mohorate-toate ma fac sa ma gandesc la un razboi.
Nu am vazut frunze pe jos, parca vad ca or sa se innegreasca deodata si or sa cada ca proastele in doua zile, cand o sa vina gerul brusc.
N-am vazut o strada sau un trotuar fara cicatricile lui Videanu.
Nu m-am intalnit deocamdata cu oameni care sa fie multumiti.
Am impresia ca am stat numai in fum de tigara si de esapament.
Iar mi-a parut rau ca tata nu e notar ca sa ma bage si pe mine in bisnis.
La facultate erau numai masini foarte straine si foarte lucioase, parcarile sunt neincapatore pentru ele.
Bancile din parc sunt si mai mici si mai prabusite. In schimb se pare ca intr-un an, zic eu, e gata piscina la care se lucreaza de vreo 7...
Bufetosul nu mai vinde cafea si ceai si grisine ci vinde machiato si capuccino con panna si pizza de pui.
Pentru 1 octombrie nu se mai imprastiau fluturasii de bun-venit in care povestile cu cartile de la biblioteca ce se termina in primele 3 zile te faceau sa stai la coada noaptea ca sa mai apuci (ma rog, cine era mai constiincios). Erau afise mari si frumos colorate cu "bine ati venit, bobocilor!".
Pe strazile din jur au parcat sute de masini, mai demult era o plimbare placuta pe acolo.
Acum e zgomot, mai demult era calm, se auzea chiar toaca de la bisericuta aia din curte.
E locul cel mai drag din amintirea mea din ultimii ani si se transforma atat de repede incat am impresia ca pierd episoade intregi dintr-un serial din care o sa ajung sa nu mai inteleg nimic.
Nu ca ar trebui sa ramana la fel, nu am eu pretentia ca stiu ce trebuie si ce nu treuie pentru un loc. Si pentru mine mi-e greu sa imi dau seama dapai pentru ditamai institutia.
A propos de institutie, am aflat azi ca exista "Institutul Revolutiei Romane". Ocupa o superba vila in centru si se ocupa Dumnezeu stie cu ce.
L. e azi de garda. La Colentina, rezidentii care sunt de garda nu primesc de mancare. Daca le cauti pe buctarese prin plase te minunezi ce gasesti. Defapt nici la Obregia nu te intreba nimeni daca vrei un blid de ciorba.
Am fost colega de serie cu unul dintre cei mai curajosi oameni pe care ii stiu. Poate, de altfel, si asta inseamna sa ai curaj: sa stai sa ii infrunti. Din pacate sau din fericire, depinde de unghiul din care privesti, nu valorez mare lucru nici la capitolul asta.
Am facut eu o socoteala: la chindia bisericeasca trebuie sa se fi mancat in jur de 3600 de sarmalute din alea cat degetul mic, facute de maici. Trebuie ca au fost tare bune.
Nu mi-a zambit nicio vanzatoare.
Notarul Visu si asociatii ia o carca de bani din bisnisu asta dar nu a avut bunul simt sa bage o mica parte in igienizarea apartamentului in care functioneaza: santuri pe jos, mocheta imputita, igrasie, duhoare de tigara. La el in birou miroase insa dulceag a deodorant de camera.
Din motive de timp am intrat la un coafor care era in drum si la care ma tundeam cand eram mai mica. Trei fomei stateau cracanate pe scaune, ma intrebau din priviri ce vreau. Am avut impresia ca cea mai potrivita intrebare, date fiind circumstantele, era "cat e scurtu".
Si eu povestesc din carti despre Bucurestiul art-nouveau si alte minunatii romanesti. Asta in timp ce copiii ramasi pe langa bunici se sinucid de singuratate.
Am impresia ca traversez un oras brazdat de transee. Claxoanele, sirenele, zbieraturile, fetele mohorate-toate ma fac sa ma gandesc la un razboi.
Nu am vazut frunze pe jos, parca vad ca or sa se innegreasca deodata si or sa cada ca proastele in doua zile, cand o sa vina gerul brusc.
N-am vazut o strada sau un trotuar fara cicatricile lui Videanu.
Nu m-am intalnit deocamdata cu oameni care sa fie multumiti.
Am impresia ca am stat numai in fum de tigara si de esapament.
Iar mi-a parut rau ca tata nu e notar ca sa ma bage si pe mine in bisnis.
La facultate erau numai masini foarte straine si foarte lucioase, parcarile sunt neincapatore pentru ele.
Bancile din parc sunt si mai mici si mai prabusite. In schimb se pare ca intr-un an, zic eu, e gata piscina la care se lucreaza de vreo 7...
Bufetosul nu mai vinde cafea si ceai si grisine ci vinde machiato si capuccino con panna si pizza de pui.
Pentru 1 octombrie nu se mai imprastiau fluturasii de bun-venit in care povestile cu cartile de la biblioteca ce se termina in primele 3 zile te faceau sa stai la coada noaptea ca sa mai apuci (ma rog, cine era mai constiincios). Erau afise mari si frumos colorate cu "bine ati venit, bobocilor!".
Pe strazile din jur au parcat sute de masini, mai demult era o plimbare placuta pe acolo.
Acum e zgomot, mai demult era calm, se auzea chiar toaca de la bisericuta aia din curte.
E locul cel mai drag din amintirea mea din ultimii ani si se transforma atat de repede incat am impresia ca pierd episoade intregi dintr-un serial din care o sa ajung sa nu mai inteleg nimic.
Nu ca ar trebui sa ramana la fel, nu am eu pretentia ca stiu ce trebuie si ce nu treuie pentru un loc. Si pentru mine mi-e greu sa imi dau seama dapai pentru ditamai institutia.
A propos de institutie, am aflat azi ca exista "Institutul Revolutiei Romane". Ocupa o superba vila in centru si se ocupa Dumnezeu stie cu ce.
L. e azi de garda. La Colentina, rezidentii care sunt de garda nu primesc de mancare. Daca le cauti pe buctarese prin plase te minunezi ce gasesti. Defapt nici la Obregia nu te intreba nimeni daca vrei un blid de ciorba.
Am fost colega de serie cu unul dintre cei mai curajosi oameni pe care ii stiu. Poate, de altfel, si asta inseamna sa ai curaj: sa stai sa ii infrunti. Din pacate sau din fericire, depinde de unghiul din care privesti, nu valorez mare lucru nici la capitolul asta.
Am facut eu o socoteala: la chindia bisericeasca trebuie sa se fi mancat in jur de 3600 de sarmalute din alea cat degetul mic, facute de maici. Trebuie ca au fost tare bune.
Nu mi-a zambit nicio vanzatoare.
Notarul Visu si asociatii ia o carca de bani din bisnisu asta dar nu a avut bunul simt sa bage o mica parte in igienizarea apartamentului in care functioneaza: santuri pe jos, mocheta imputita, igrasie, duhoare de tigara. La el in birou miroase insa dulceag a deodorant de camera.
Din motive de timp am intrat la un coafor care era in drum si la care ma tundeam cand eram mai mica. Trei fomei stateau cracanate pe scaune, ma intrebau din priviri ce vreau. Am avut impresia ca cea mai potrivita intrebare, date fiind circumstantele, era "cat e scurtu".
Si eu povestesc din carti despre Bucurestiul art-nouveau si alte minunatii romanesti. Asta in timp ce copiii ramasi pe langa bunici se sinucid de singuratate.
12:56 AM
22 Comentarii:
E trista tara noastra cateodata, dar si emigrarea are tristetile ei din pacate. e greu sa fi roman dar si frumos in acelasi timp.
Citesc Cezar Petrescu si aflu ca prin 1930 situatia Bucurestilor era identica cu ceea ce descrii tu aici. Si nu prea stiu daca sa ma intristez sau sa ma bucur. Intr-un final am decis sa raman indecisa.
lol, hai ca asta fu misto de cetit.
he he, io in genere, la intoarceri, imi revin brusc la primu dumnezeu auzit de la taximetristii de otopeni. si dup-aia incep sa sambesc tamp si sa ma bucur ca m-am intors in tigania mea. mi-e draga rau tigania mea, of :))
si ce va fi?
iti iei campii sau stai sa lupti cu morile de vant?
nu va mai spun ca Lulu, cu fobia de avioane pe care i-o stiti, a zburat astazi singura, pana la Frankfurt:-)
deci, va rog, aplauze :-*
pai asa, bravos! in sfarsit ai capatat incredere in piloti.
e foarte important sa crezi ca nici ei nu vor sa moara :))
Ar fi interesant sa citeasca si Vlad insemnarea asta. Nu stiu cum face el, ca daca-i citesti insemnarile despre Bucuresti zici ca-i alt oras decat cel descris de tine aici.
Din pacate, Bucurestiul meu e acelasi ca al tau.
Nu mai stiu daca am scris-o pe blogul tau sau nu, dar am un amic care a facut Facultatea de aeronave si care refuza, pe cat posibil, sa zboare cu avionul. Argumentul lui e ca "stiu cine le proiecteaza, stiu cine le ingrijeste si stiu cine le piloteaza".
Zbor placut! :]
Cetesc, sigur că cetesc.
Când consideraţi, comparativ, viziunile noastre despre Bucureşti, trebuie luaţi aminte la doo chestii.
Unu, că Lulu cam tinde spre a pleca, ceea ce înseamnă că se va strădui să se convingă că aici e groaznic.
Doi, că eu cam tind să rămân, ceea ce înseamnă că mă voi strădui să mă conving că aici nu e groaznic :)
Da, Bucureştiul se schimbă foarte repede, şi în rău, dar, ţineţi seama, aşa a făcut-o mereu. Aici istoria e fugace, imposibil de muzeificat. Şi schimbarea în rău nu înseamnă neapărat că Bucureştiul devine mai rău. De fapt, Bucureştiul nu se schimbă, e într-o eternă nemişcare dinamică, în care mahalale mor şi altele se nasc, cu ciocoii lor cu tot.
Cândva, am trecut prin faza descrisă de semnatura, critc-afectivă,"mi-e draga rau tigania mea, of." Demult însă am renunţat, mi-am dat seama că e imposibil şi ipocrit să mă disociez de decor, că nimeni nu e cu adevărat demn nici de dispreţul meu, nici de condescendenţa mea, şi am rămas doar cu afecţiunea. Trebuie să iubeşti Bucureştiul, pentru că Bucureştiul suntem noi, şi când nu mai suntem, tot noi suntem. Care te facem pe tine.
Ah, şi, Lulu: aplauze :)
ah, daca Bucurestiul ar avea mare! macar 200-300 de m de coasta acolo si ar fi indeajuns... [si m-ar scuti de re-alocari pe timp de vara]
scriam candva [cand eram in facultate] ca in Bucuresti 'dispare sacrul... cotidian, cotidian si iarasi cotidian' [si explozie dah cultura-n we]. de-ar avea o 'astra de baie pt creer' mai consistenta gen mare, pfu... parfum ar fi.
* astra = piatra
A., daca toti amicii tai din diverse industrii gandesc asa, atunci nu ma mira ca suntem unde suntem :p
Presupun ca amicul in cauza a ajuns la Aeronave fiindca voia neaparat sa faca o facultate si acolo se intra cel mai usor... altfel nu-mi explic cum poti sa vrei la aeronave si sa zici ca zborul e riscant...
Bogdan, sa precizam:
1) mie imi place la nebunie sa zbor, n-am fobie de avion;
2) amicul respectiv, cand a intrat la Aeronave, a intrat cu a doua medie;
3) ulterior a devenit atat de dezamagit/dezgustat de ce a vazut in facultate, ca dupa absolvire s-a apucat de cu totul altceva;
4) in liceu am avut un coleg prostu' prostilor - acum e pilot Tarom pe curse externe; gasesc asta nelinistitor (era genul care mereu lupta din greu prin mai ca sa nu fie lasat corijent; asta si a propos de pilotii Tarom care o fac pe Luluta sa se simta in siguranta - of, dac-ar sti ce subdotati ajung sa puna mana pe mansa... si crede-ma ca stiu ce zic, hai sa zicem ca cineva din familie a lucrat in domeniu si-i cunoaste bine);
5) daca responsabilii cu mentenanta aeronavelor sunt la fel de vigilenti ca agentii de paza de pe aeroport (nu va mai zic cum sunt aia de la Milano-Malpensa), atunci e o practica buna sa incepi zborul cu o rugaciune;
6) poate ca prin facultatile mai cu staif entuziasmul si rigoarea sunt mai mari; mie insa imi spunea amicul de mai sus ca atunci cand li se preda despre producerea diverselor piese, li se spunea sa calculeze volumul piesei si apoi sa mai puna 20% asa, de siguranta... Sper ca standardele la NASA sa fie altfel, desi din anchetele despre explozia lui Challenger reiese cam altceva;
7) fapte in ciuda carora, repet, imi place la nebunie sa zbor (mai ales decolarea si aterizarea - mmmm!), si-am facut-o inclusiv cu companii low-cost (Blue Air si Aviacsa; si as zice si Alitalia... :) ).
Si, Luluta, nu uita sloganul Tarom: "Doar pamantul e mai sus decat noi"! :))
http://www.aerodrome-gruyere.ch/nouveautes/humour.htm
@336:
Sunt absolut geniale! Vanitatea ma opreste sa fiu mai prejos, asa incat imi aduc si eu obolul. Dar fiindca le-am gasit imprastiate pe mai multe pagini, le grupez pe toate mai jos. Sa precizez ca Qantas e compania nationala australiana, si ca afirmatia ca n-ar fi avut niciodata vreun accident fatal e cam contrazisa de Wikipedia.
After every flight, Qantas pilots fill out a form, called a "gripe sheet," which tells mechanics about problems with the aircraft.
The mechanics correct the problems; document their repairs on the form, and then pilots review the gripe sheets before the next flight.
Never let it be said that ground crews lack a sense of humor.
Here are some actual maintenance complaints submitted by Qantas' pilots (marked with a P) and the solutions recorded (marked with an S) by maintenance engineers. By the way, Qantas is the only major airline that has never had an accident.... Enjoy!
P: Left inside main tire almost needs replacement.
S: Almost replaced left inside main tire.
P: Test flight OK, except auto-land very rough.
S: Auto-land not installed on this aircraft.
P: Something loose in cockpit.
S: Something tightened in cockpit.
P: Dead bugs on windshield.
S: Live bugs on back-order.
P: Autopilot in altitude-hold mode produces a 200 feet per minute descent.
S: Cannot reproduce problem on ground.
P: Evidence of leak on right main landing gear.
S: Evidence removed.
P: DME volume unbelievably loud.
S: DME volume set to more believable level.
P: Friction locks cause throttle levers to stick.
S: That's what they're for.
P: IFF inoperative.
S: IFF always inoperative in OFF mode.
P: Suspected crack in windshield.
S: Suspect you're right.
P: Number 3 engine missing.
S: Engine found on right wing after brief search.
P: Aircraft handles funny.
S: Aircraft warned to straighten up, fly right, and be serious.
P: Target radar hums.
S: Reprogrammed target radar with lyrics.
P: Mouse in cockpit.
S: Cat installed.
P. Noise coming from under instrument panel. Sounds like a midget pounding on something with
a hammer.
S: Took hammer away from midget.
P: No. 2 propeller seeping prop fluid.
S: No. 2 propeller seepage normal. Nos. 1, 3 and 4 propellers lack normal seepage.
Acum, ca se dovedeste ca personalul tehnic/navigant are atata umor, suntem siguri ca Luluta va zbura mai linistita. :]
Trei fomei stateau cracanate pe scaune, ma intrebau din priviri ce vreau. Am avut impresia ca cea mai potrivita intrebare, date fiind circumstantele, era "cat e scurtu".
Luluta - simply surprising!... :)
Cher A.mi, cu riscul de a fi luat drept un naiv, trebuie sa te dezamagesc : "scurtu" nu înseamna "quicky" :D
"Mon acte c'est ma liberte" Sartre?
Să mai pun ceva şi eu la asta:
" La limite de votre liberté dépend de vous. Jusqu'à quel point pouvez-vous être libre? La seule véritable limite de votre liberté est celle où votre responsabilité ne pourra en porter davantage. Si vous tuez quelqu'un et que vous n'assumez pas votre geste (vous refusez d'aller en prison si vous vous faites prendre, par exemple), vous avez franchi le cap de votre liberté et tombez dans une interprétation de votre liberté qui relève de la mauvaise foi. Le meurtre est interdit par la loi, mais l'homme est toujours libre d'y avoir recours. Sa seule limite? Sa responsabilité."
" S'il y a un Autre, quel qu'il soit, où qu'il soit quels que soient ses rapports avec moi sans même qu'il agisse autrement sur moi que par le pur surgissement de son être, j'ai un dehors, j'ai une nature; ma chute originelle c'est l'existence de l'autre; et la honte est - comme la fierté - l'appréhension de moi-même comme nature, encore que cette nature même m'échappe et soit inconnaissable comme telle. Ce n'est pas, à proprement parler, que je me sente perdre ma liberté pour devenir une chose, mais elle est là-bas, hors de ma liberté vécue, comme un attribut donné de cet être que je suis pour l'autre. Je saisis le regard de l'autre au sein même de mon acte, comme solidification et aliénation de mes propres possibilités."
De fapt stiu franceză cât să spun "Salut!" cu accent. Cum era în filmul acela ce descria viaţa lui Caragiale: "Şe umbli cu şaga bre, monseur si scrie, monser si citieştie..."
Ceea ce vreau eu să spun... ce ai făcut ca să îndrepţi ceea ce te deranjează?
Cher GA.ndhi, cu riscul de a fi luat drept un naiv, trebuie sa va dezamagesc: ce inseamna "quicky"?
Eu ma aratam surprins de faptul ca Luluta, femeie, foloseste grafia peiorativa "fomeie".
Sa stiti ca eu semnez comentariul de mai sus, chiar daca nu apare punctul obicinuit dupa "A". Asta asa, ca sa nu ne iasa vorbe...
A. vad ca faci tot posibilul sa ma inspaimantezi. Ei bine, nu sunt mai puternica decat nevroza mea asa ca raman la ideea ca cu Tarom se zboara bine.
Vlad tinde spre a ramane deci e normal sa idealizeze. Eu nu am incerca sa ponegresc, daca cineva a fost atent un pic a simtit ca sentimentul pe care il aveam era de tristete ca atunci cand pierzi ceva foarte drag. Fiindca asta e sentimentul meu de cate ori ma duc la facultate si lucrurile se schimba foarte mult. Cat despre atmosfera de pe strazi, scuzati-ma ca nu ii vad frumusetea. Probabil e din cauza prafului...
E tare usor sa qrunci cu "ce ai facut ca sa schimbi"
IA.rasi o iei prea repede ? Quicky, succesorul lui Groquik, iepurasul care bate cu laba pe podea ! Povestile nu s-au oprit la Habarnam. Ce naiba, tot timpul sânt înteles anapoda.
Buna ziua.
Daca va intereseaza efectul placebo, daca doriti sa stiti mai multe, daca aveti intrebari referitor la acest subiect sau daca doriti sa ne impartasiti din cunostintele sau experienta dvs. va astept sa va alaturati grupului.
Va multumesc.
Adrian
Efect_Placebo
http://groups.yahoo.com/group/Efect_Placebo
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa