marţi, mai 15, 2007
Okox si natema
Cand curatam ieri ciupercile pentru tocanita mi-am amintit niste studii de antropologie pe care le-am citit de curand. Deci memoria recenta e ok.
Am aflat ca mayasii spuneau okox la ciuperci si ca se drogau in draci cu Morning glory, un soi de clopotel albastrui care contine un acid lisergic natural, ceva gen LSD-ul designuit.
Dar ca se drogau cu aburi si ceaiuri asta e nimic. Isi mai faceau si clisma cu diverse decocturi halucinogene ca sa intre in transa si sa comunice cu spiritele. You little naughty naughty boys!!!
Intr-o comunitate nu era nimic dezonorant sa isi faca unul altuia clisme si mergand mai departe cu gandul ma intreb oare nu era un soi de "a mea e mai frumoasa" cand isi scoteau instrumentele pentru procedeu? Care era cea mai cool? Pai evident, cea din intestin de caprioara si fibula de gazela.
Prin anii '70 s-a descoperit o imagine bizara pe un vas mayas in care era infatisat un nene stand pe vine ce isi ducea o mana la anus.
Antropologii s-au tot intrebat ce Dumnezeu o face omul ala si de ce sta asa (ok, unii nu au probleme care sa le ocupe timpul) pana cand s-au descoperit la cativa ani niste vase pentru ofranda cu desene infatisand persoane ce isi administrau clisme halucinogene.
Din acel moment curiosii oameni de stiinta ce s-au gandit atata vreme la de ce se c--- omul ala asa de bizar si-au gasit linistea: omul se droga si imbina placutul cu....placutul.
Mergand cu ideile mai departe mi-am amintit ce citisem despre acel miraculos tsentsak folosit de shamanii amazonieni (in speta indienii Jivaro) ca sa isi ucida dusmanii sau sa isi vindece prietenii.
Si aici, ca si in Superman, avem un good guy, care era shamanul vindecator, si un bad guy, care era un shaman vrajitor. Amandoi foloseau ca instrument de vindecare sau de ucis, un tsentsak. Tsentsakul, sau sageata, era orice spirit supranatural care putea sa provoace boala sau vindecarea. Tsentsakul era invizibil pentru omul normal (adica un biet vanator care nu avea obiceiul sa umble mereu high) insa pentru shamanul bautor de natema sau de suc de tutun si piripiri sagetile din omeni erau vizibile. De asemenea, tsentsakul era reprezentat concret de orice obiect caruia shamanul ii acorda o semnificatie: un dinte de sarpe ucis la un moment dat, un fluture (sorry honey) sau orice altceva semnificativ.
Cand era chemat la vreo urgenta, shamanul lua in trusa de scule si tsentsakul pe care il presupunea raspunzator de boala.
Samanul tribului, daca era un saman vindecator, era chemat sa scoata "boala" din omul suferind si atunci el punea la cale un intreg ritual de vindecare ce se facea de obicei noaptea sau intr-o zona intunecata a casei si se petrecea cam asa: shamanul se matolea bine de tot cu natema sau chiar cu ceva mai puternic daca e vorba de un caz dificil si isi trezea tsentsakul lui printr-o incantatie. Tsentsakul pe care il trezea trebuia sa fie identic cu cel "vazut" in corpul pacientului. Dupa trezirea tsentsakului propriu shamanul incerca sa "suga" tsentsakul din corpul pacientului avand grija ca acesta sa nu fie din greseala inghitit taman de catre el ca atunci il lua mama naibii pe shaman. Odata extras din corpul bolnavului, tsentsakul nemernic era prezentat familei (care familie trebuia sa bage mana in buzunar) si era vizualizat shamanul vrajitor. Tot atunci tsentsakul vrajmas era trimis inapoi stapanului sau.
Pe masura ce imbatranesc sau nu prea mai practica meseria, ca sa zic asa, puterea shamanilor astora scade si atunci trebuie sa se chinue sa isi mai faca tsentsakuri sau macar sa bea intruna natema sau suc de tutun ca sa vada pericolul tsentsakurilor vrajmase aruncate asupra lor.
Si tot o forma de slabire a puterii shamanului este atunci cand un shaman vrajitor fura tsentsakul unui alt shaman. Acesta din urma isi da seama ca a fost praduit numai dupa ce vede ca bea natema si nu se intampla nimic.
Si studiul, care e mult mai amplu si mai frumos decat am scris eu aici, se incheie cu o concluzie strasnica, in stilul Cosa Nostra: noroc de antropologi ca unii shamani deziluzionati de meserie sau blazati au sifonat ce faceau ei pe acolo fiindca altfel prea putine lucruri am fi putut afla...
in cazul in care va intrebati, tocanita de ciuperci a iesit delicioasa :-)
Bibliografie: "Magic, witchcraft and religion", sixth edition, LEHMAN, MYERS, MORO
5:46 PM
11 Comentarii:
foarte captivant post-ul
...si pofta buna! :)
aaa ce poveste faina... de unde stii atatea chestii? u definitely know stuff...
Mai lulutza tu pareai fata cuminte... chiar genul de gospodina. Insa deja ma sperii ! De unde stii tu atatea lucruri despre "a fi high". Glumesc evident ! Hia ca sa tare ce mi-au placut ultimele tale 2 posturi ca iti iei link de la mine !
Andrei... ;)
do you wanna get hiiiiiigh? c'mon let's make it to the funky toown... fuuun-ky tooo-wn... funky!
Merci. Pai am citit chestiile alea. Si merci agani. Si da, m-ar tenta LSD-ul doar ca brusc toate lucrurile "trecatoare" au capatat un aer atat de insignifiant incat nu ma mai gandesc acum la ele.
Departe de mine ideea de a neglija importanta pedagogica a unor culegeri de articole de genul Magic, Witchcraft, And Religion. Totusi - "clistirul magic" ?!? E adevarat, când prepari o tocanita de ciuperci, digresiunile mycologice sânt firesti. Daca subiectul va intereseza, sugerez Juan Castaneda (usor de gasit, daca nu deja cunoscut) si, în special Egon Erwin Kisch - Decouvertes au Mexique (1947). Intre altele, descrie un sat în care, consumul generalizat al unui haluciogen local provoaca cecitatea tuturor locuitorilor adulti. Casele de pe ulite au în ziduri pietre sculptate care permit deplasarea locuitorilor, dar mai interesanta este întreaga organizare a unei astfel de comunitati. Cecitatea adultilor si consumul traditional si raspândit la ansamblul localitatii modifica pâna la cele mai banale relatii si structuri sociale. Relax and enjoy.
336, si in carti "minore" cum ar fi cele pe care se intampla sa le citesc se mai gasesc lucruri haioase :-). Merci de recomandare, ma pun pe treaba.
Stii de ce te-am "ciupit" in prima fraza? Fiindca nu imi place in ruptul capului sa aud vorbindu-se "de sus", cu toata ingamfarea stiutorului de carte. Se vede ca esti foarte inteligent(a) si foarte citit(a) si comme on....nu tranti cu batul in balta minimalizand ce citesc si ce stiu altii in comparatie cu cat stii tu. Fiecare se descurca cum poate intr-o lume plina de informatii, fiecare are felul lui de a ajunge intr-un punct decent de cultura. Si mai ales nu am inteles daca cunosti sau nu culegerea asta a mea de studii antropologice. Aaa, e ok sa il luam in bascalie pe Coelho, si-a dovedit pe larg "maretia" dar de o amarata de culegere despre care am indoieli ca stii ceva (si asta numai fiindca nu e usor de gasit, eu una am imprumutat-o) nu inteleg de ce te iei.Cu cea mai mare placere accept recomandari, de cele mai multe ori le urmez si cateva chestii interesante le-am citit in functie de ce mi-au recomandat prietenii pe blog asa ca nu e nevoie sa arunci intai intr-un soi de dizgratie ce citesc pentru ca apoi sa imi sugerezi lecturi serioase :-). Din moment ce recomandarea venea de la tine as fi urmat-o, te asigur!
Departe de mine ideea de a vorbii "de sus" sau de a minora vre-o lectura. Fiecare îsi are cu siguranta locul si rolul ei, nici mai prejos, nici mai presus decât alta Nu pot decât sa parafrazez : "Cititi, cititi, va ramâne întotdeauna câte ceva." Cel putin asa "functionez" :) Cât priveste recomandarile - nu mi-as permite-o nici-o data. Daca termenul pe care l-am folosit -sugerez- vi se pare înca prea dur, acceptati cele mai umile scuze (as fi vrut sa folosesc formularea persana, dar cine stie ce cusururi i-ati mai fi gasit :). Nu ma consider de loc un stiutor de carte - cel mult un rat de bibliotheque. Frecventez acest blog tocmai pentru a învata, inclusiv, cum sa nu jignesc, nu din intentie, nici macar din neatentie. Bine înteles ca lectura unei culegeri ca Magic, witchcraft and religion are interesul ei si daca asta este conditia pentru a fi absolvit de "mârsave gânduri", v-o pot oferii cu mare placere.
Sunt sigura ca nu ai avut intentia de a vorbi de sus si de asemenea sunt sigura ca modul virtual de a comunica distorsioneaza tonul cu care spunem ceva. Ziceam doar ca asa mi s-a parut. Nu m-am luat de ce mi-ai sugerat sa citesc, partea aia a fost ok, m-am luat de prima fraza :-). Enfin, nu ti-am raspuns ofuscata ci am zis ca am simtit, incerc sa imi exersez latura asta :-).
Exercez, exercez - il en restera toujours quelque chose. Ceea ce mi se pare important este ce ramâne dupa ce am uitat totul (sa fie asta un borfism domnule Stroescu ?).
P.S.1 Mai exista si varianta "Si da, bai nene, ce atata politete? Sa pierdem controlu' baaaaaaaaaaaaaaaaai!" sau "Frate Patrocleeee, pe ieeeeeeeeeeeeeeeeei!"
P.S.2 Vezi A. - asta-i nemurirea :)
Pentru cei care sunt alergici la ciupercuţe, şi nu pot pune mâna nici pe cartea de care zice Luluţa, uite aici un articol pe aceeaşi temă.
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa