vineri, mai 18, 2007
De ce barbatii traiesc mai putin decat femeile
Intrebarile care se pun sunt urmatoarele: de ce in aceste perioade de adult barbatii mor mai repede si de ce au inceput si de ce gap-ul sperantei de viata are tendinta sa se ingusteze.
Cauzele principale ale sperantei de viata mai inalte pentru femei pot fi clasificate in trei categorii: biologice, sociostructurale si comportamentale.
Din punct de vedere biologic, se considera ca femeile au o oaresce protectie impotriva bolilor cardiovasculare datorita nivelurilor de estrogeni, estrogeni care scad nivelul de colesterol din sange (colesterol mare, mai multe "sanse" pentru aparitia de evenimente cardiovasculare, ateroscleroza....got it?). O alta teorie biologica este ca testosteronul in cantitati mari, asa cum este el gasit la barbati, are functii imunosupresoare. Femeile, avand mult mai putin, au un sistem imunitar mai puternic. Progresele in obstetrica-ginecologie au dus la imbunatatirea drastica a sperantei de viata pentru femeile care nasca, complicatiile si accidentele mortale fiind din ce in ce mai putin intalnite. Toate bune si frumoase, teoriile astea medicale sunt curate si elegante si poti sa te dai mare cu ele la o masa de snobi insa nu pot explica pe deplin existenta unai atat de evidente diferente intre barbati si femei. Asa ca oamenii de stiinta au gasit si alte explicatii.
Din punct de vedere sociostructural, femeile au inceput sa suie panta realizarii sociale si sa castige mai mult, sa aiba functii de conducere, cu alte cuvinte sa creasca in statutul economico-social. Asta explica ingustarea gap-ului din ultimii ani fiindca saracia inseamna de obicei acces limitat sau necorespunzator la servicii medicale si lipsa de educatie inseamna dezinteres pentru subiectul asta deci nu prea te bate gandul sa te duci la control decat cand te doare ceva. Cu toate astea, femeile inca au castiguri mai mici decat barbatii, functii mai putin importante decat barbatii si pentru care au muncit mai mult decat ei sa le obtina, fac mai multe ore suplimentare si mai degraba dispuse sa faca o munca subcalificata. Asadar sa vedem ce o fi cand va fi completa egalitate din punctul asta de vedere si cum o sa arate gap-ul atunci.
Partea cea mai interesanta si care, din punctul meu de vedere, reprezinta "viitorul" sperantei de viata, este cea comportamentala. Femeile se duc mai des la doctori si in intervalul 18-44 de ani gap-ul este atat de larg intre mortalitatea feminina si cea masculina incat ar putea inghiti un dinozaur. Autorii isi explica acest fapt prin aceea ca 18-44 e considerat interval fertil pentru femei si deh, te duci la doctor sa te cauti. In plus, barbatii beau mai mult alcool decat femeile si sunt mai predispusi la ciroza hepatica din cauza asta. Sportul ii favorizeaza net pe barbati si le-ar scadea mortalitatea insa multi nu il practica. Mai mult, barbatii din acest interval sunt mai predispusi de 2 pana la 4 ori mai mult la morti accidentale, suicid si omucidere (testosteronul, bata-l vina!). Dar marele criminal ramane fumatul. Mai multi barbati decat femei fumeaza cu toate ca si femeile au inceput sa "bea tiutiun" la greu. Ba chiar ingustarea intervalului sperantelor de viata se pare ca are exact aceasta explicatie: fumatul s-a extins ca o plaga, indiferent de sex. Si aceasta ultima teorie a fumatului releva fata adevarata a faptelor: tutunul dauneaza grav sanatatii! Rata de abandon al fumatului a fost mai mare in randul barbatilor decat in randul femeilor si rata de adoptare a acestu comportament nociv a fost mai mare in randul femeilor din ultimii ani decat in randul barbatilor. De aici rezulta ca in cazul populatiilor fumatoare, gap-ul sperantei de viata se va micsora considerabil odata cu trecerea anilor si ce ii va diferentia pe unii de altii va fi componenta comportamentala in stransa legatura cu testosteronul: omuciderea si sinucuderea.
Autorii incheie spunand ca in viitor, odata cu cresterea importantei rolului socio-econimic al femeilor gap-ul se va mari din nou.
Din punctul meu de vedere, acest fapt ar putea fi explicat foarte frumos pe baze comportamentale desi eu sper ca in viitor si barbatii sa se comporte mai putin ca niste copii si sa puna mana sa se duca la doctor nu numai cand ii doare ci si asa, de verificare si sa puna mana sa manance si sa bea mai sanatos si sa faca sport. Si, doamnelor, daca de cancere diverse (care au fost fara echivoc legate de fumat) nu va e frica macar ganditi-va ca tenul unei fumatoare inveterate arata ca un carton botzit patat de grasime si fum.
1:36 PM
22 Comentarii:
Hai mai Lulu ca si tu fumai...
Ce ma surprinde in articolul asta e ca nu spune nimeni nimic despre conditionarea genetica...Daca mama, tata, bunicul si bunica au trait pina la adinci batrineti atingind virste matusalemice, exista sanse mari sa te bucuri de acelasi lucru. Sau bagajelul de gene cu care vii "de-acas'" nu mai se pune la ecuatie?
Mostenirea genelor este diluata în statistica iar tot ea (statistica) nu spune nimic de raportul dintre numarul de familii longevive si "celelalte". Ceea ce spune statistica este ca numarul nasterilor în functie de sex este în favoarea femeilor si este extrem de constant în timp - cu doua exceptii - imediat dupa cele doua razboaie mondiale, ca si cum natura ar fi vrut sa corecteze un dezechilibru. Ah, statistica, este precum bikini - da o idee dar ascunde esentialul.
Eu intotdeauna m-am gandit la cel care ramane aici dupa n ani de existenta comuna.
Despre statistici, numai de bine.
Aici e statistica, asa cum a remarcat 336. Sigur ca are importanta "bagajelul" de acasa insa nu ne putem culca cu el sub perna fiindca la fel de important este si faptul ca expresia sau represia unei gene este influentata mult de factorii de mediu.
Sofia, e categoric mai greu, din punctul de vedere al oamenilor in viata, sa ramai dupa cel pe care il iubesti. Insa nu stim ce se intampla "dupa" asa ca discutia "pentru cine e mai greu" ramane una fara rezultat. Nu s-a intors niciunul ca sa ne zica cum e pe acolo si noi sa facem studiu comparativ.
Am fumat si eu vreo 3 ani deci cu atat mai mult stiu despre ce vorbesc :-). Nu mai fumez demult si as fi idioata sau sinucigasa ma apuc iar. Mama fumeaza si sistine ca nu e dependenta, nu are craving samd doar ca uite, nu se lasa.
Da, dar cum ai spus ca dupa stastistici avem sanse mai mari sa ramanem noi;-)), e mai simplu sa te gindesti din punctul asta de vedere.
In plus nu faceam nici o comparatie; daca as face insa as spune (nefiind nici agnostica nici atee) ca "valea plingerii" e aici si( ca sa mai izbesc un loc comun) acolo "nu e durere, nici întristare, nici suspin".
Ave Lulu, morituri te salutant !
Haide, 336, spune-ne cum crezi ca e dincolo!
De îndata ce voi ajunge, ma voi conecta si veti avea dreptul la toate detaliile. Dar cum se pare ca sânt dintr-o familie de longivivi... riscati sa asteptati putin :) Ah, uitasem, accidentele de circulatie - nimic nu este înca (pierdut) amânat. Cu riscul de a-l supara pe A. :-{)>>>
Nu vreau sa mor!!!
si eu care am fumat 9 ani ?!...10 daca ma gandesc mai bine ..ar trebui deja sa-mi fac crucea :-)? incerc sa mai repar ceva acum cat n-o fi prea tarziu ...
dincolo de motive, justificari, aberatii, opinii pro si contra... adevaru ie ca m-am gandit 1 data (pe saptamana, de ani de zile) sa ma las de fumat.
miros, probabil urat pt ceilalti, sunt dependent si sa fiu dependent nu-mi place, dau 100 de mi la alimentara din care doar 6 mii ie painea si in rest 2 pk de tigari, fumez cu ala micu in masina si asta ma face sa ma urasc unpic, nu poci sta intr-o sedinta mai mult de 2h, mi-am ars careva camasi / haine / tricow pana acu, uneori la obosala ametesc ... si lista e mare mare rau, si-i urata.
niciodata nu m-am lasat de fumat.
din cate ma cunosc, nici n-am sa ma las.
cred ca-i necuratu la mijloc maica. ma duc sa cuget acum la acest aspect ocult, la 1 tigare.
ar merge si-o cafea.
Salut, iti citesc blogul de ceva vreme, si vreau sa te complimentez pentru mestesugul cuvintului si pentru faptul ca te intereseaza psihanaliza (am vazut lista de cumparaturi din Franta ;) ).
Tiam pus un link la mine pe blog, ca semn de multumire pentru invataturile "pline de intelepciune" pe care le-am primit citind posturile tale generoase. Daca vrei, viziteaza-ma, s-ar putea sa gasesti un punct comun cu psihanaliza in blogul meu, eu pentru asta ma formez in prezent.
ne mai citim, Ana Ivan
Semnaturo, esti iresponsabil.
Ana, bine ai venit, merci de apreciere. Am sa te caut sa te intreb doua-trei chestii, daca nu te deranjeaza :-)
bey auzii unu cremenal azi la tigare de m-am lesinat :))
ce ca se duce unu la radiolog si asta ai zice:
- domnu pacient, avem veste buna si veste proasta. prima, vestea proasta, aveti o tumoare enorma la plaman
- si vestea buna?
- pot s-o scot cu Photoshopu
... Azi mi-am dat seama ca sânt de o saptamâna "aici" - adica camera 339. Când m-am trezit, daca m-am trezit, am vazut deasupra mea o fata care-mi surâdea cu bunavointa. In acelasi timp auzeam un murmur ce-mi spunea "... e bine, esti în afara de orice pericol, ai avut noroc, n-a fost decât un accident...". Nu întelegeam nimic. Nu stiam unde sânt, în ce zi. Ba mai mult - nu stiam cine sânt. Surâsul care încerca sa atenueze contactul cu realitate apartinea D-nei Dr.Spitz, dupa cum atesta numele brodat pe halatul alb, deasupra buzunarului din care depasea un sthetoscop. Si zilele au început sa se înscrie dureros pe pagina alba a unei memorii ce parca ar fi revenit la primele clipe ale constiintei de sine. Diminetile asteptam vizita D-nei Dr. Spitz : am aflat putine despre ea si ceva mai mult despre mine. Originara din Pomerania, avea pentru toata lumea o vorba de încurajare, un surâs binevoitor, dar daca nu se simtea observata avea mai degraba o privire de entomologist. Ea mi-a spus ca, aparent nu sânt obisnuit sa-mi câstig viata cu mâinile, ca banuieste c-am beneficiat de o instruire relatva si ca memoria, cu tratamentele si exercitiile disponibile, nu va întârzia sa ma copleseasca cu durerile si regretele inerente. Intre timp am aflat ca-n camera alaturat era internat Antonin, Mr Artaud, cum îi spuneau cu o deferenta abjecta cele doua namile ce distribuiau hrana, pilulele si in caz de nevoie calmante mai contondente - fratii Alex si Alain Terieur. Ii auzeam de la o posta pe coridor, trusoul lor de chei amintindu-mi (nu stiu de ce) de o pisica. Dupa câteva zile, am izbutit sa schimb câteva vorbe cu Antonin. Primul lucru care m-a întrebat a fost daca mi-au controlat dantura. Nedumerire. Mi-a explicat repede, susotind, ca în pavilionul Profesorului Piquet se practica o metoda noua - seria de electrosocuri. Cum n-aveam aerul de a pricepe ce vrea sa spuna, m-a întrebat - ai bagat vre-o data degetele în priza - astai un electrosoc. N-am înteles nici azi ce vroia sa-mi spuna... Mi-aduc aminte ca de câteva ori -doua sau douazeci, sânt incapabil sa realizez câte - fratii Terieur ma duceau intr-o camera alba, cu faianta pe pereti, cu un miros indefinisabil si ma legau pe un fel de masa. Doamna Spitz venea si-mi lipea pe tâmple niste pastile metalice, legate cu fire la un aparat pe care-l banuiam în spatele meu..............
Am impresia ca sânt în capatul unui fel de tunel - ce spun sânt - plutesc. La cealalta extremitate o lumina orbitoare. In jurul meu, mai pe margine, plutesc altii, avansând mai repede sau mai încet. Printre ei recunosc pe Lulu care-mi face semn sa ma grabesc, Vlad nu ma recunoaste, Zaza face semne cum ca ar trebui sa frânez iar Fluture se uita undeva peste umarul meu. Pe masura ce ma apropii de lumina cea alba, zaresc ceva ca un jilt ciudat, în forma de A. Nu stiu ce aud - un fel de muzica monotona si lenifianta, murmure - din când în cand parca admirative - deci nu adresate mie. Si la un moment dat se în trupeaza o aratare ce ne opreste pe toti cei pâna la jumatate tunelului si ne îndeamna sa ne întoarcem. Am impresia de a mai fi trait momentul asta - a ma întoarce mi-aduce aminte de un miros indefinisabil si nu stiu de ce neplacut. Am impresia ca ceva în mine se razvrateste, ar vrea sa strige, plutesc de parca m-as astepta sa ma prabusesc..............
Dna. Spitz îmi surâde, extrage bucata de lemn ce o aveam între dinti, ma bate pe umar si le face semn lui Alex si Alain ca pot sa ma conduca în camera mea. Nu stiu de ce, de data asta nu sânt de loc multumiti (am aflat mai târziu, zgomot de culoar, dupa 52 de sedinte au fost obligati sa-i dea drumul lui Antonin). Insotit de zgomotul cheilor, în broaste si la brâu, ajungem in fata a ce spun eu "aici". Alain trânteste usa cu naduf. Si aud, "vad", cum ultima cifra de pe use, pe cale sa se desprinda, ramâne atârnata cu capul în jos. Astept cu sufletul la gura sa-i aud înjurand si sa încerce s-o puna la loc. Nimic. Inca câteva secunde, zgomot îndepartat de chei si ... nimic ! Daca Antonin a scapat, cred cu complicitatea involuntara a lui Alex, gratie lui Alain, pe mine ma vor uita. Nu exista 336 !
Bărbaţii e porci şi femeile nu e oameni!
@Zaza:http://www.millenium-source.org/index.php?option=com_smf&Itemid=15&topic=15807.msg-1;topicseen :D
cea dr. Stroescu si demonstra ca barbatii are parte feminina in ei asa multa incat ei este femei de fapt.
(nu zic despre fomei ca are parte masculina in ele, ca denaturam)
so zaza, dilema, cine nu-i om ?!
XXX, ai s o varianta mai lunga? Suna interesant
Una mai scurta, ca epitaf : "Vedeti c-am avut dreptate."
@336: Normal. Că de nu, unde-ţi stă luneta, acolo o să stea şi spoilerul. :)
Huh ?? Cre ca factorul socioeconomic a fost interpretat gresit, adica daca femeile beneficiaza de educatie, servicii medicale etc ar trebui sa creasca gap-ul nu sa se micsoreze.. avand in vedere ca perioada activa profesional se suprapune cu cea de protectie hormonala (nu discutam despre cazuri extreme - unul la un milion - gen disperata care dormea 8 ore/saptamana ca sa castige >1000 euro/luna, si care a dat ortul la 29 de ani parca).
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa