sîmbătă, ianuarie 13, 2007
Nea' Florica
Nea' Florica era un om mare. La stat si la sfat. La stat fiindca era ardelean de prin partile Sibiului si manca slaninuta cu ceapa in fiecare zi. Era, de altfel, singura mancare pe care o avea fiindca numai asta primea. La sfat, fiindca dupa doua-trei paharele de tuica era in stare sa faca despicarea firului in patru pana plecai chiaun de cap. Era tare interesant sa auzi, in mijlocul Baraganului, grai ardelenesc. Inalt si masiv, nea' Florica avea alura unui trunchi de copac fara crengi. Capul ii era micut pentru statura lui si buzele foarte groase si rasfrante pe barbie ii dadeau un aer copilaresc. Avea ochii foarte albastri si ceafa rosie cu pielea groasa. Vorbea politicos si de cate ori ma intalnea la mamaie, adica foarte rar, tine mortis sa imi pupe ceremonios mana. Imbracat in suba si mirosind a tuica si a branza proasta, nea Florica avea maniere de salon.
Nea' Florica a cumparat casa parinteasca a mamaii mele, o casuta din chirpici, cu o prispa de lemn sculptat si strajuita de brazi inalti.
Aflata pe o straduta mica si ingusta, care toamna si primavara era desfundata de ploi si iarna inghetata bocna, casuta parea rupta dintr-o pictura romantica. Portita de lemn putrezit scartaia si scrijelea pamantul cand o deschideai si banca din fata nu mai prezenta siguranta in cazul in care voiai sa te asezi. Pe langa gard cresteau nebuneste irisi mov si regina noptii si cocotat pe gard boschetul de caprifoi. Am fost inauntru doar de vreo doua ori insa tata in atatea dati mi-a povestit cum el cu fratii lui rupeau usa sa vina la bunici si cum petreceau ei multe ore minunate in jurul mesei joase pe care tronau placintele si mamaliga incat am impresia ca si eu mi-am petrecut o parte de copilarie pe acolo. Parca si vad pusca lui Tantoshu -nume de alint gasit de nepoti strabunicului meu- frumos lustruita asezata in cui sau pisica neagra a strabunicii haituita de copii si aciuiata in cuptor.
Cand nea' Florica s-a mutat in casa Tantoshului primul lucru pe care l-a facut a fost sa taie brazii fiindca, dupa cum zicea, "se aseaza bufnitele in ei si astea aduc moarte si ghinion". Mult timp l-a ocarat mamaie pentru decizia nebuneasca dar intr-un final a trebuit sa se invete cu gandul.
Dupa ce, odata cu moartea lui tataie, a ramas mamaia singura, nea' Florica si nevasta au devenit oamenii buni la toate ai gospodariei noastre. Mamaie le dadea mancare si diverse acarete trebuincioase, tata le aducea lemne pentru iarna si uite asa, de-a lungul anilor, o prietenie s-a infiripat. Prietenie ii spun eu fiindca mamaie nu ar fi acceptat in ruptul capului sa ii spun asa. Pentru ea era o afacere: ei ii faceau niste servicii si ea ii platea.
Nea' Florica era superstitios din cale-afara. Fiecare gest pe care il facea era grevat de o mica incantatie de aparare impotriva Raului. Isi facea cruci peste cruci si avea tot felul de ritualuri de aparare. Iti povestea istorii "adevarate" despre cum cutare femeie a murit in chinuri dupa ce i s-au facut vraji sau despre cutare barbat care a ramas sarac lipit dupa ce nu a respectat un obicei. se ferea de broaste ca aduc boala, de cucuvele ca aduc moartea, de ulii ca aduc saracia, de serpi ca sunt vicleni si aduc invidia. Nea' Florica nu avea dupa ce bea apa si isi ducea zilele de pe azi pe maine, nevasta lui era mereu bolnava, baietii lui erau departe si la fel de saraci ca el insa el depunea eforturi uriase sa se fereasca de ghinioane.
Cand lui nea' Florica i-a murit un baiat i-a zis mamaii cu o voce resemnata vestea si a dat sa plece. Mamaie l-a intrebat daca o sa se duca si el a spus tinandu-si plansul ca "ce rost mai are acum?". A scos atunci mamaie bani de drum si o sticla de tuica si i le-a dat fara sa mai intrebe, el le-a luat fara sa ridice privirea si a plecat spre gara. Pe jos, printre miristi. Trenul nu vine pana la ei in sat.
Aseara m-a sunat tata sa imi spuna ca a murit nea' Florica. Tocmai ii daduse, ultima oara cand a fost pe acolo, o caciula de oaie. Cand a vazut-o, nea Florica a bagat-o in haina si o tinea acolo ca "e prea frumoasa si nu vreau sa o stric".
L-a adus calul acasa de la padure, rasturnat in caruta, umflat si plin de sange. A doua zi, contrar datinii, l-au si ingropat.
Chinuit de saracie, de instrainare si de superstitii, n-a avut parte, bietul de el, nici de o moarte decenta. A murit singur, fara lumanare si l-au ingropat prea repede.
Despre asta, nea' Florica ar fi spus: "rau, domnisoara, rau, asta nu aduce decat ghinion, trebuie sa ne ferim!".
Cum sa ne ferim, nea Florica, de moarte?
9:43 PM
9 Comentarii:
Tu chiar salvezi vieti.
Frumos scris.
'mnezeu sa-l ierte.
Salutari.. te-am tag-uit..
http://mina.ablog.ro/2007-01-14/tagul-lui-fulgerica.html
Mai departe ramane sa decizi ce faci..
Bafta
Te împrieteneşti cu Lulu şi ea îţi va asigura nemurirea pe blogul dumneaei.
stimabile Vlad.. nemurirea nu mi-o asigura nimeni.. mai ales cand exista optiunea de delete la comentarii..
inainte de a face ceva afirmatiuni mai bine vezi care e treaba cu taguirea.. ok?
hai noroc, pe coada mea de pisicuta obraznica
mai, mina, ce aprig esti la manie:)
pai Vlad nu vorbea cu tine, raspundea la intrebarea finala din post-ul Lulutei... dar tu poate ai venit doar sa comentezi, nu sa si citesti:)
ooopppsss!
pai m-am invatat (prost) sa primesc diverse suturi sub coada asa gratuit si neamul meu pisicesc e oleaca mai razboinic..
rog pe lulutza sa stearga comentariile atunci ;) si cer scuze :D
Multumesc, fluture, pt. lamuriri. Comentariul meu era in asentimentul celui al lui koma.
Ai o leapsha de la subsemnatul: http://millenniumpress.blogspot.com/2007/01/cinci-secrete-nfiortoare.html
Don't hate me (too much)!
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa