"Mon acte c'est ma liberte" Sartre: iunie 2006

vineri, iunie 30, 2006

Dupa-amiaza unei pisici

Le-am auzit in ultimele zile vorbind despre asta dar speram ca o sa le pleosteasca elanul canicula. E cald, da. Foarte cald, cand ies pe balcon in timpul zilei simt ca mi se inmoaie toate alea, transpir si nu mai am chef decat sa manac (mancare de cea mai buna calitate si la cel mai mare pret). DAR asta nu e un motiv sa imi faca baie. Ce Dumnezeu, doar am facut baie de Craciun (ca de Paste m-am dat blonava si am scapat). Plus ca ma spala cu un sampon special cu vitaminaB si are asta un gust oribil. Odata au incercat chiar sa ma usuce cu foehnul dar le-am aratat eu lor ce inseamna sa obligi pe cineva la un lucru asa de umilitor. Vreo doua luni au avut cicatrici. De cate ori ma spala fac tot posibilul sa le ingreunez munca : ma agat de hainele lor, fac pe nebuna in chiuveta si fac baia praf, zbier ca din gura de sarpe de se aude pana in fata blocului, scot ghearele si taxez orice mana care imi iese prin preajma, daram sapunul, trag prosoapele si mai ales le arunc niste priviri dusmanoase de si pe mine ma infioara.
In seara asta stateam tavalita pe hol si de la caldura simturile mi-au fost incetosate. M-au prins si m-au luat cu dulcegarii : "vai, ce cald, hai sa spalam pisica ca moare saracuta de ea, manca-o-ar mama de bibilutza" si alte asemenea alinturi perverse.
Da' m-am racorit si eu pe ultima Dracena care mi-a supravietuit. Am facut-o ferfenita, am rontait la ea in draci. Si am daramat si Yucca din geam, na, sa va ajunga. Maine am sa fac tot posibilul sa ajung la aia 2 bonsai pe care ii tot feriti de mine, sa nu va speriati daca auziti un zgomot de vas spart.

9:45 PM | 19 comentarii

joi, iunie 29, 2006

Se inchide BCU

UOFFFFF !!!! BCU se inchide de pe 10 iulie pe 20 august. Uof, mama care m-ai facut, sunt distrusa, asta e ce mai lipsea ! Nimic, dar NIMIC nu e cum trebuie. Asta era ultimul meu refugiu si mi-l iau si pe asta, singura mea oaza de liniste si de refulare, de racoare si de indemn la studiu, singurul lucru care ma tinea pe linia de plutire a rezidentiatului. Ce ma fac ? Cui raman ?

9:37 PM | 7 comentarii

Azi e 9, maine-i 10

Pfffff !! Ce zi ! Ma duc pe caldurile astea teribile sa pun niste bani in cont, gresesc banca desi as fi jurat ca acolo era aia buna= drum aiurea. Ma duc unde trebuie (Banca Transilvania), sistemul e nefunctional. Injur sistemul si astept 20 de minute sa se repare. Se repara sistemul, ma reped la ghiseu, constat ca am pierdut naiba-stie-unde hartiuta cu numarul contului. Ma enervez (pe mine, evident) si o iau din loc pana acasa ca sa ma reintorc la BT sa-mi pot face treaba.
As putea sa jur ca eram singura din intregul vagon de metrou care mirosea a parfum. Un nene burtos cu bronzul realizat la gratarul din fata blocului, imbracat intr-un maieu rarit si murdar ii dadea lu' fi-su sfaturi intime (in gura mare). Un alt nene era complet ud si pana nu l-am inghiontit bine m-a tot inghesuit. Ajung acasa si constat ca postasita a pus in cutia mea un plic al unei tanti de la alta strada, acum trebuie sa ma duc sa ii duc femeii scrisoarea.
WTF, de ce nu pot sa rezolv nici cea mai banala chestiune fara efort ? A dracu' ursitoare beata...

Lucru bun intamplat azi : m-am vazut jumatate de ora cu C si sunt foarte incantat ca mi-era un dor !!!!!

5:54 PM | 7 comentarii

miercuri, iunie 28, 2006

Caldura mare fara Caragiale

O fi de la ginul de azi noapte, o fi de la caldura, nu stiu, dar asa am un sentiment idiot ca ma irosesc. Cat mai dureaza canicula ? Mai demult caldura nu era o problema pentru mine, o suportam, dar cred ca am imbatranit.

9:51 PM | 8 comentarii

Colectii si colectionari

Afacerile din lumea artei sunt teribil de profitabile si de o moralitate indoielnica. Exista un sigur fel de furt pe care il gasesc justificat si pe care l-as practica bucuroasa: furtul obiectelor de mare valoare artistica din colectiile particulare. Din muzee nu as fura, ca acolo le vede toata lumea dar din casele colectionarilor (si mie mi-ar placea sa pot fi colectionar de arta) as lua fara regrete fiindca nu e corect sa tii numai pentru tine un obiect care prin ceea ce inseamna el pentru omenire apartine tuturor. Daca as fi foarte bogata si mi-as permite sa cumpar obiecte de arta le-as cumpara si daca mi s-ar fura as suferi mult dar nu ca dupa ceva ce a fost al tau si ti-a fost luat fiindca sa fie clar : obiectele valoroase nu sunt ale cuiva ci ale tutror. As suferi ca atunci cand esti foarte foarte obosit si cineva ia singurul loc in tramvai, dar, desigur, de 10000000000000000 mai intens.

6:13 PM | 9 comentarii

marţi, iunie 27, 2006

Frivolitate, iubirea mea

Daca vreun barbat isi imagineaza ca trecem prin tot felul de procedee dureroase de infrumusetare ca sa fim cat mai sexy pentru EI, ei bine, se inseala.
Haideti sa facem un experiment social simplu daca nu credeti : luati orice terasa mai de doamne-ajuta bucuresteana (sau de prin alte orase pe unde halaiduiti) si priviti atent femeile de acolo. Veti observa ca cele care se privesc critic din cap pana in picioare, cele care verifica manichiura si pedichiura vecinei de masa, cele care evalueaza rapid si complet rochia, pantofii si bijuurile sunt femeile. Pentru ca, asa cum un barbat celebru (Cezar Petrescu, "Calea Victoriei") a observat intr-un moment de gratie divina (ca altfel nu se putea), ESTE RAZBOIUL NOSTRU ! Pentru noi ne facem pielea fina si mirosind a tot felul de creme fiindca daca da dracu' sa te prinda vreuna cu 3 foliculi pilosi pe unde nu trebuie te-a mancat gaia (ai vazut-o pe aia ? nu a auzit de ceara ?). Pentru noi ne luam pantofi la moda fiindca satisfactia de a vedea niste ochi alunecosi scurgandu-se dupa sandalele tourqoise este cat se poate de recompensanta. Pentru noi ne cautam rochii trendy-flendy si coiffura trebuie "sa reziste" ca sa nu ne faca vecina de masa curca plouata. Este un razboi compus din multe campanii pe multe fronturi si toate au un singur scop : afirmarea suprematiei intre femei. Aa, place si barbatilor treaba asta ? E doar un efect benefic secundar...
Chiar daca nu avem toate costume de baie albastre (culoare unanim apreciata de barbati ca fiind frumoasa deoarece e simplu de tinut minte si imposibil de confundat) credeti ca vreun barbat remarca altceva decat remarca in mod obisnuit, adica sani, fund, picioare ? Credeti ca se uita la culoarea si modelul costumului ? Si credeti ca noi ne imaginam ca studiaza trendul ? Neah, diversitatea vestimentara e pentru noi. Mascara volume nu-stiu-de-care e ca sa dai din gene cand vorbesti de popoul Ioneascai, rujul color-stay e ca sa nu se duca in timp ce bei cafea, fond de ten colorproof e ca sa nu vada tuta de colega ca nu prea ai dormit bine si da, dragii mei, silicoanele exista ca sa te lauzi prietenelor ca iti cumeri cupa C.

Disclaimer: acesta este un pamflet si trebuie luat ca atare :-)

6:15 PM | 13 comentarii

luni, iunie 26, 2006

A pain that i'm used to

9:30 PM | 4 comentarii

Caldura, creme de bronzat si alte alea

Puii mei, nu mai pot ! Ma dor picioarele, ma simt unsa si sclipicioasa, ma ustura fata si imi vine sa ma trantesc pe jos. Si toate astea numai ca sa ma prefac venita din Hawaii la Balul de absolvire de maine seara.
In alta ordine de idei, batraneii mor pe capete ca le trebuie plimbare cu tramvaiul in plina zi torida de vara. Nu-i poti tine acasa, neam ! Si la stiri vuieste Alessandra Stoicescu ca mor din cauza caldurii. Nu, bre, mor ca sunt bolnavi de inima si n-au stare acasa.
Beti apa multa. Nu suc ca va deshidrateaza, nu inghetata, din acelasi motiv si nu alcool. Din acelasi motiv. Toate astea contin glucoza, glucoza care e osmotic activa si care odata ajunsa in sange atrage apa din tesuturi, ca veut dire va uscati ca alte alea.

Mai oameni buni, Monica, fata lui Irinel, s-a dus imbracata la examenul oral intr-un costum de piele. Am innebunit eu sau probabil ca a avut loc un ditamai incendiul printre celulele ei ? Adica sunt 100 de grade afara si ea se imbraca in piele. Ori e foarte excentrica si vrea sa demonstreze ceva, ori i-a dat Irinel aerul conditionat la maxim in fiecare zi si nu a lasat-o la TV pana dupa BAC, drept urmare nu stie biata ca venii vara.

6:59 PM | 8 comentarii

Cosy conversation

Dintre toate metehnele bucurestenilor, cea cu terasele e de o dragalasenie teribila. Cum vine caldurica, toti stau ciorchine pe cate o masa astfel incat persoanele cu viata sociala redusa la minim sa nu aiba un locsor cand vor sa iasa. Tare mi-ar fi placut la Actori da' dracu' i-a adunat pe toti pe terasa aia. Nu-i nimic, cosy conversation si prin alte parti :-)

12:36 AM | 7 comentarii

Despre adevar, asa cum apare el in lumina unei lampi de birou

De ce dracului e asa de greu sa spunem ce gandim ? Sunt cateva cauze, in opinia mea :
1. ce gandesti nu e tocmai placut pentru celalalt si atunci taci ca sa nu il ranesti. DAR ce ofensa e mai mare decat aceea de a ascunde adevarul in spatele unor cuvinte amabile ?
2. ce gandesti te poate pune intr-o lumina nefavorabila de vulnerabilitate si taci ca sa nu fi ranit. DAR ce viata e aia in care nu ai ficatzi sa spui adevarul indiferent de urmari ? Si ce pierzi daca nu risti ? Pai pierzi cam tot ce ai putea obtine si ceva din ce ai : visele.
3. ce gandesti e dezgustator si risti sa nu mai fi invitat niciodata la Popesti daca afla ca ai fantezii erotice cu fiica de 15 ani. In acest caz e bine sa iti tii gura.
4. ce gandesti e prea dureros ca sa poata fi spus cuiva care nu e empatic si atunci tii in tine pana te imbolnavesti. Care e smecheria, ca eu nu m-am prins ...

Aveti grija ce va doriti caci s-ar putea intampla. Nu stiu cine a spus prima oara treaba asta dar tipul/tipa e in mod evident un geniu.

Si mai e o chestiune : RUSINEA. Rusinea ca nu ne ridicam la asteptarile celorlalti, ca inoportunam. TEAMA de a nu fi intelesi si de a fi ignorati. Oh, fuck, ce complicata e viata :-)

12:23 AM | 6 comentarii

duminică, iunie 25, 2006

Playlist de mahmureala

Sunt areactiva, intr-o stare asemanatoare cu stuporul. Iata cateva melodii

1. Zebda-Tomber la chemise
2. La Rue Ketanou- La Rue Ketanou
3. La Rue Ketanou- Tu parles trop
4. Louise Attack- Je T'emmene au vent
5. Zebda- El paso del ebro (ay, Carmela, ay Carmela)

Sunte excelente, le recomand !

12:16 AM | 7 comentarii

sîmbătă, iunie 24, 2006

In umbra marelui urs

Nici eu nu stiu ce am baut, ce am fumat (gizas!), pe ce si cu cine am dansat. Tot e bine ca stiu la cine am dormit. Mi-a facut M o apa cu aroma de cafea, un deliciu ! Si doua chitare a cate 5 corzi fiecare, asta cand picioarele dureau prea rau.

" Caci timpul nostru s-a scurs
In umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare
Astazi doare sarutul pe obraz

Dar dati-mi viata 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de doi ani de pribegie
Inc-o mie dulce-a mai ramas"

Cred ca asta a fost tot, ultima.

12:05 PM | 0 comentarii

vineri, iunie 23, 2006

Santeria (titlu la marea intamplare)

Ok, de data asta am exagerat cu cafeaua. E ora 12 si deja am 3 cafele la bord : una azi dimineata ca sa fiu in stare sa conduc pana la Giulesti, una la spital ca, deh, imi facea cu ochiul si una acasa de pofticioasa ce sunt. Sunt teribil de agitata, as face de toate si nimic. Imi iau o carte si ma duc sa citesc in parc la Ateneu, poate imi vine cheful sa ma bag la BCU. La ora asta parcul e aproape gol, cativa pensionari si cativa copii stiurlubatici, cativa porumbei (cacaciosi) si muuult soare pe coloanele albe. Sa imi iau si lotiunea de plaja la mine :-P.

12:40 PM | 3 comentarii

Agatha Christie

Cumpar Agatha Christie in editia Livre de poche. Pana acum am batut toate anticariatele si nu am gasit decat doua volume ("Dix petits negres" si "Cartes sur table"). Daca cineva care ajunge pe la mine pe blog are Agatha Christie in franceza in editia Livre de poche (de prin anii '80) si vrea sa vanda as aprecia mult daca mi-ar da un semn, merci beaucoup.

10:57 AM | 4 comentarii

joi, iunie 22, 2006

Bilant

Ete ce zice Simi , ca pana acum am dat 84 de examene fara practice si partiale. Cu tot cu practice, care de multe ori au fost mai groaznice decat alea scrise, inseamna ca am dat... 168 de examene. Plus partialele, din cate imi aduc aminte au fost vreo 6, adica in total vreo 174 de examene ! OMG ! OMG ! OMG ! Acum imi explic unele probleme de integrare sociala pe care le am. Adica maine e ultimul ? Cred ca e cazul sa destup sticla de Chianti...

later edit : gizas, da care sunt alea 174 ? ca eu nu ma pot gandi decat la anatomie :-))
si mai later edit : imposibil sa fie atatea, ma apuc de numarat. Uitati catedrele, cu vreo 3 exceptii, se inmultesc cu 2 si iese numarul examenelor.

10:08 PM | 5 comentarii

Dependenta incurabila

Sunt trei lucruri despre care o sa cred toata viata ca nu am in cantitati suficiente : incaltamintea, lenjeria de corp si bijuurile. Cand zic bijuuri nu ma refer neaprat la diamante sau mai stiu eu ce pretiozitati (desi nu as refuza, dar trebuie sa fim realisti) ci la zdranganele moderne (si hipoalergenice). Azi mi-am luat o bratara pe care demult o pandeam, una argintie cu rosu si bleumarin, navy-style, super trendy. Am si cu ce sa o port si anume cu rochia aia '50 alb cu bleumarin si poate ca saptamana viitoare imi iau si sandalele alea rosii din piele intoarsa, Doamne, sunt o viciata, imi trebuie exorcizare !! Am vazut tot azi, pentru prima oara ever, o pereche de sandale Mihai Albu frumoase: alb cu bleumarin si cu un toc cam de 6 cm, cu bareta pe glezna dar numai asa, ca la muzeu.
Tot azi mi-am luat si trei carti ca sa compensez excesul de frivolitate, long live anticariatul de la Universitate.
Acum, daca stau bine si ma gandesc, parca ar merge si un medalion si niste cercei asortati dar, deh,in viata nu poti sa le ai pe toate :-) !

8:11 PM | 11 comentarii

Iunie

Sala Rapsodia? Asa ii zicea ? Vrajitorul din Oz cu o pelerina neagra, Dorothy cu pantofi rosii si sosete albe, cu doua codite, leul cel fricos (Eu sunt leul cel fricos/Nu-s deloc prea curajos/Mai degraba stau deoparte/Beau un ceai, citesc o carte), maimutoii sau liliecii, nu imi amintesc ce erau, omul de tinichea care voia o inima si omul de paie care voia...ce voia omul de paie ? Mica mica eram si ma tragea mama dupa ea, asta cred ca e una dintre foarte putinele amintiri cu mama de pe vremea aia. Apoi am mers la Agentia de bilete de pe strada Eforie si am stat la coada. Apoi inapoi la CEC, prin subsolurile alambicate si camerele somptuoase, pe unde gaseam locuri de ascuns. Si era cald si frumos, mama avea rochia ei din matase naturala, aia cu flori lila pe care o imbracam cu sentimentul ca sunt o printesa. Carare, carare, batuta de soare...

12:06 PM | 3 comentarii

California

" c'est sexy le ciel de Californie
sous ma peau j'ai L.A. en overdose
so sexy le spleen d'un road movie
dans l'rétro ma vie qui s'anamorphose"

...ritm incredibil de senzual. Mylene Farmer, California

12:46 AM | 2 comentarii

miercuri, iunie 21, 2006

Cu ochii larg deschisi

Mi se intampla adesea sa ma gandesc la cate zile cu lumina frumoasa am pierdut : lumina de ploaie, lumina de apus, lumina de dimineata, lumina filtrata de praf, lumina de deasupra Casei Poporului de pe la ora 20:00, lumina din Herastrau la aceeasi minunata si glorioasa ora a zilei, lumina unei dupa-amiezi de toamna prin cartierele mele si altele si altele. Si nu e de ajuns sa vezi asa, un pic, din masina, eventual sa remarci "uite ce lumina frumoasa" si sa ti se raspunda de undeva de departe "ihi". Nu. Trebuie imortlizata in minte si pentru asta trebuie sa zabovesti cateva minute cu mintea eliberata de alte griji si deschisa catre empatie. Si telepatie. Desi oamenii se cunosc vorbind, totusi, cele mai puternice senzatii se transmit prin privire nu prin cuvinte.
De aia imi place ca atunci cand fac dragoste sa tin si ochii deschisi.

8:40 PM | 12 comentarii

Story of my life

Dupa 8 luni de plimbarici pe la psihiatrie, Lulu isi prinde urechile cu niste putain de merde de statistici si corelatii si ipoteze de lucru caci, ca de obicei, Lulu s-a bagat intr-un rahat din care nu mai stie sa iasa. Si in loc sa faca grile si sa invete pentru Rezidentiat, ea sta sa frece lucrarea de licenta, pe care oricum o va prezenta in 3 minute. Puii mei, am senzatia ca am muncit absolut degeaba.

Sa reluam ipoteza de lucru:

Studiul de fata isi propune sa demonstreze ca la o examinare atenta si folosindu-se scale de evaluare validate pacientii care initial ar fi putut fi incadrati diagnostic ca avand o tulburare de somatizare vor fi diagnosticati ca avand tulburare depresiva cu manifestari somatoforme.

Blablabla.

4:39 PM | 4 comentarii

marţi, iunie 20, 2006

Concertul no 9

Ce as putea sa spun despre Mozart care sa nu fi fost deja spus ? Nici nu stiu sa vorbesc ca un muzicolog. Cum as putea sa povestesc Concertul no 9 pentru pian si orchestra ? Sa zic despre el ca incepe ca o tanguire (tocurile ei pe strazile spalate de ploaie ale Venetiei) ? Sa spun ca ma invaluie ? Ca il ascult cu ochii inchisi si cu imaginea unor plopi inalti zbuciumati incoace si-ncolo de vant si de rafale de ploaie ? Ca pe masura ce patrund mai adanc in el prin fata ochilor mi se plimba gradinile de la Versailles, resedinta de vara a lui Bolkonski si Natasha in rochia ei galbena cu panglici ? Ca de cate ori orchestra isi spune leitmotivul pleoapele parca mi se lipesc una de alta ? Ca fiecare clapa lovita imi picura in cap ca niste stropi mari de tot pe un pervaz de lemn ? Ca valea larga a Pelesului imi apare plina de soare si de miros de brad si cafea ? Ca imi place ca la fiecare ascultare sa ma concentrez asupra unui instrument pentru ca apoi sa savurez intregul ? Ca e intim ? Ca de fiecare data apare ceva nou si necunoscut si neauzit si din cauza asta abia dupa sute de auditii poti spune ca stii despre ce e vorba ? Ca ma ajuta sa mai diluez din senzatii ? Ca ma face sa imi revars tandretea peste toate aceste imagini ? Ce as putea spune despre Mozart si nu s-a mai spus ? E al meu, la fel cum ale mele sunt toate lucrurile dragi.

11:39 PM | 7 comentarii

Ce inseamna normalitate ?

In Mansarda lui Vlad e o discutie foarte frumoasa despre nebunie, intretinuta de oameni deosebiti si speciali (si specialisti, unii dintre ei).
Pentru voi ce e nebunia ? Mai jos aveti cateva definitii ale normalitatii date de diversi autori. Mie cea mai corecta imi pare cea a lui Freud si cea mai draga imi e cea a Melaniei Klein.

Sigmund Freud Normality is an ideal fiction.
Kurt Eissler Absolute normality cannot be obtained because the normal person be totally aware of his or her thoughts and feelings.
Melanie Klein Normality is characterized by strength of character, the capacity to deal with conflicting emotions, the ability to experience pleasure without conflict, and the ability to love.
Erik Erikson Normality is the ability to master the periods of life: trust vs. mistrust; autonomy vs. shame and doubt; initiative vs. guilt; industry vs. inferiority; identity vs. role confusion; intimacy vs. isolation; generativity vs. stagnation; and ego integrity vs. despair.
Laurence Kubie Normality is the ability to learn by experience, to be flexible, and to adapt to a changing environment.
Heinz Hartmann Conflict-free ego functions represent the person's potential for normality; the degree to which the ego can adapt to reality and be autonomous is related to mental health.
Karl Menninger Normality is the ability to adjust to the external world with contentment and to master the task of acculturation.
Alfred Adler The person's capacity to develop social feeling and to be productive is related to mental health; the ability to work heightens self-esteem and makes one capable of adaptation.
R. E. Money-Kryle Normality is the ability to achieve insight into one's self, an ability that is never fully accomplished.
Otto Rank Normality is the capacity to live without fear, guilt, or anxiety and to take responsibility for one's own actions.
John Romano To be free of pain, discomfort, and disability.

8:08 PM | 2 comentarii

luni, iunie 19, 2006

Cine lumineaza noaptea mai tare si mai tare ?

Azi noapte am visat iar ceva ce am mai visat si altadata si anume ca am inventat lanterna care lumineaza in vid. Nu radeti, a fost de fiecare data fascinant si abia astept sa ma psihanalizez ca sa aflu ce inseamna :-).

11:39 PM | 4 comentarii

Mnemotehnice

Plexul lombar:

"I, I Get Laid On Fridays":
Iliohypogastric [L1]
Ilioinguinal [L1]
Genitofemoral [L1, L2]
Lateral femoral cutaneous [L2, L3]
Obtruator [L2, L3, L4]
Femoral [L2, L3, L4]
· Alternatively: "I twice Get Laid On Fridays".
· Alternatively: "Interested In Getting Laid On Fridays?"

Carcinomul tiroidian :

"Please Feel My A$$":
In order of most frequent to least frequent, and in order from least aggressive to most aggressive:
Papillary carcinoma
Follicular carcinoma
Medullary thyroid carcinoma
Anaplastic carcinoma

Compusii ciclului acidului citric:

"Can I Ask Sharon Stone For My Orgasm?":
Citrate
Isocitrate
Alpha-Ketoglutarate
Succinyl CoA
Succinate
Fumerate
Maleate
Oxaloacetate
Sa mai zica cineva ca doctorii nu au imaginatie bogata :-)

10:08 PM | 7 comentarii

Muma Padurii

Ca tot vorbea Irene despre zombie, azi ma simt ca unul dintre ei, ba nu, ma simt ca un soi de Muma Padurii plina de draci ca trebuie sa se duca la sedinta cu retardatii aia de pitici de gradina. Asa mi-as baga picioarele in toata nebunia asta cu relatiile sociale de convenienta, amabilitatile care apasa si explicatiile penibile.
Later edit : traiasca autismul, frate, astia sunt oameni !

4:51 PM | 3 comentarii

Drumuri europene

Domne, drumul catre aeroportul Otopeni nu e pavat cu bune intentii...Bun, repara. Inteleg, accept, nu am ce face. Da' sa semnalizeze, domne, ca e mare riscul sa ajungi pe lumea aialalta inainte de vreme, mai ales daca cineva are probleme cu vederea scotopica.
La o ingustare periculoasa pe podul de la Baneasa, de unde puteai foarte frumos sa planezi ca Blue Air-ul, specialistii care se ocupa cu reparatiile cred ca au cautat foarte mult sa gaseasca cea mai mica sageata de "ocoleste !" posibila. E miiica si albastru-spalacit, nu o vezi decat daca o cauti cu privirea asa ca puteau la fel de bine sa puna un post-it cu "vezi, ba, ca ai ocazia sa iti rupi capul", efectul obtinut fiind cam acelasi.
Asteptat tata, gasit tata, luat tata, primit parfum (Cinema, YSL), tatal din dotare fiind de moda veche (ce sa-ti aduc? iti aduc parfum) si oricum daca i-as fi zis sa imi aduca altceva m-as fi trezit, ca ultima oara, cu niste cizme rosii cu toc de 10 cm, inalte pana peste genunchi, din lac si cu lant atasat (habar nu am unde le-o fi gasit, Doamne, oare ce crede tatal meu despre mine?). A plecat cu un ditamai geamantan in care nu prea a avut ce sa puna (de sambata dupa-amiaza pana duminica seara nici nu apuci sa te dezmeticesti) drept pentru care si-a facut infinite probleme ca daca o sa para suspect cu o camasa si o pereche boxeri intr-o mare valiza (n-a vrut sa plece fara ea, neam!). I-am sugerat sa le zica ca are o bomba la el si ca oricum, in conditiile astea, nu are nevoie decat de un rand de haine.
Ma delectez cu o ciocolata neagra si cu gandul ghidus ca maine o sa pic ATI.

1:22 AM | 5 comentarii

sîmbătă, iunie 17, 2006

Cand credeti voi ca o sa fiti fericiti ?

Eu stiu ca am sa fiu fericita atunci cand voi astepta cu drag sa vina duminica. Voi ?

12:43 PM | 20 comentarii

vineri, iunie 16, 2006

Cu leuca

Ati avut vreodata senzatia ca asa, dintr-odata, va loveste cu leuca ? Adica brusc sa vi se puna o pojghita de malaise, ciudata si inexplicabila, pe starea de spirit ? As iesi pe iarba cu picioarele goale, poate ca pamantul ar trage energia negativa dar pacat ca toata iarba de prin jurul blocului e plina de oua de limbrici si de rahat de caine. As lua pisica la mangaiat da' nu vrea nesimtita sa stea, eu sunt buna numai sa ii dau papel si sa ma joc cand are ea chef de-a v-ati-ascunselea prin dracena si yucca.

10:34 PM | 13 comentarii

O zi

Lucruri bune intamplate azi :
1. intalnit cu o prietena buna si sporovait insuficient la malul unui espresso (niciodata, dar niciodata nu am sa ma las de cafea si daca vreodata o sa imi treaca prin cap treaba asta inseamna ca e ceva in neregula cu mine) ; astept remake cat mai grabnic, da ?
2. bronzat pe banca la Universitate si apoi in BCU;
3. cunoscut fata desteapta cu care baut cafea si suc;
Lucruri aiurea intamplate azi :
1. collantii mei bleu si cu mine am fost deliciul taximetristilor, baietilor de la curatenie, vatmanilor si soferilor de autoutilitare care m-au intrebat daca am terminat tezele, ceea ce e cat se poate de penibil la varsta mea, fi-r-ati sa fiti de pedofili (mentionez ca nu m-am dus NUMAI in collants);
2. din cauza de cafele nu am invatat nimic, dar asa a meritaaaaaaaaaaaat !!!!!

9:19 PM | 9 comentarii

joi, iunie 15, 2006

Addiction

Mi-am luat collant din aia 3/4 bleu (ca nu aveau negri), 30 den ca nu aveau de 40, numarul 2 ca nu aveau nici 3 nici 4. Acum incerc sa refac mecanismele neurofiziologice complexe care au dus la asa o decizie aparent stupida.

9:06 PM | 18 comentarii

Inevitabilul

Sunt o capsuna imensa. Urticarie. Am incercat pana am reusit.

1:17 PM | 6 comentarii

Riscul ca mod de a fi II

Avand in vedere ca aceasta chestiune a riscului asumat mi-a dat multe nopti de insomnie, as vrea sa stiu si opinia voastra in ceea ce priveste unele situatii.
Eu am crescut intr-un mediu catolic, cu scoala de duminica, cu traditii si paradigme religioase. Astea toate mi-au facut si bine si rau.
Bine, pentru ca mi-au dat in copilarie o scala de valori de care sa ma agat si apoi, mai tarziu, mi-au permis sa imi aleg drumul intr-un mod cat de cat obiectiv printre crestinism, agnosticism si ateism. Momentan ma aflu pe undeva pe la mijloc dar nu asta conteaza.
Rau, pentru ca foarte greu m-am scuturat de paradigmele invechite (in Romania e o situatie mai deosebita a catolicismului, acesta dezvoltandu-se intr-o lume a ortodoxismului si imprumutand de la el multe lucruri; din pacate, nu neaparat lucrurile foarte bune ci pe cele mai inguste si alaturi de ingustimile catolicismului per se va dat seama ce iese :-)).
Asadar, cand am auzit prima oara despre DNR (do not resuscitate) am crezut ca niciodata nu am sa respect ce scrie in foaia omului si ca eu stiu mai bine ce e corect si ce nu. Mai tarziu mi-am dat seama de prostia mea si de faptul ca atata vreme cat Dumnezeu ne-a lasat totalmente liberi ar fi un mare pacat ca eu, ca om, sa limitez libertatea cuiva. Daca omul ala a hotarat ca vrea sa moara natural eu nu am nici un drept sa intervin in decizia lui.

Pare simplu insa exista chestiunea extrem de spinoasa a euthanasiei. In Olanda este acceptata ca legala euthanasia si este un fapt cunoscut ca multi batrani sau bolnavi incurabil merg acolo ca sa moara fara complicatii legale. Si aici incepe deviatia. S-au facut observatii asupra persoanelor care vor sa fie euthanasiate si se pare ca multi dintre batrani, mai ales, vor sa moara fiindca se simt o povara pentru ceilalti si simt ca impovareaza viata tinerilor. Dumnezeule, pai asta e moarte nu din deplina vointa ci din vinovatie. In ce masura familia si medicul pot fi de acord cu o decizie luata in felul asta ? Eu, ca nepot/copil nu as fi niciodata de acord cu asta si as incerca sa il fac pe tata/bunicul sa nu se simta ca o povara. Daca as primi decizia bunicului venita cu explicatia asta ar insemna ca da, accept faptul ce e o povara si sunt de acord cu el.
Pe de alta parte, un om se poate simti o povara si fara ca ceilalti sa ii induca starea asta si atunci situatia se complica si mai mult. Daca este apt, ar putea sa se sinucida. Si majoritatea sunt apti fizic pentru asta dar totusi apeleaza la altcineva. Nu este asta un strigat inconstient pentru ajutor? Eu asa il vad. De fapt, nu este sinuciderea un strigat de ajutor ? Nu vorbesc aici despre sinuciderea din onoare, ca la unele culturi, ci de cea din suferinta.
Desi probabil ca nu voi fi niciodata pusa in aceasta situatie, eu, ca medic, nu as accepta sa euthanasiez pe nimeni fiindca nu cred ca as putea trai cu amintirea ca eu am dat drumul la perfuzie. Si nu numai din cauza asta ci pentru ca nu as avea niciodata certitudinea ca decizia pacientului vine din libertatea de a nu trai dependent. Si chiar si asa, decizia lui este a lui si decizia MEA este a mea, fiecare vom da socoteala pentru deciziile luate in conformitate cu constiinta noastra. In moarte suntem singuri.
E foarte diferita de situatia DNR pentru ca un om care nu doreste resuscitarea se supune cursului firesc al bolii/vietii pe cand un om care doreste sa fie euthanasiat il refuza. Si cum pot eu imparti moartea din moment ce nu eu am impartit viata. Nu judec pe cei care o fac, spun doar ca euthanasierea implica chestiuni grave de credinta si de constiinta, prea complexe ca sa fie intelese bine si prea delicate ca sa nu fie supuse pervertirii. Cred in sacralitatea vietii si cred in aceeasi masura in libertatea individului. Cine poate "dansa" perfect intre acestea doua este un om intelept.

12:21 PM | 8 comentarii

miercuri, iunie 14, 2006

Riscul ca mod de a fi

Cred ca, la urma urmei, singura intrebare legitima pe care ar trebui sa si-o puna cineva aflat intr-o situatie conflictuala este : "ce sunt dispus sa risc ?" .

In medicina, totul se calculeaza sub raportul risc/beneficiu : in ce masura un tratament ii va produce mai mult bine decat rau ? Daca beneficiul e mai important, riscul poate fi asumat de catre bolnavul care intelege ca e necesar un tratament pentru boala lui. Si probabilitatea ca el sa se vindece e mereu mai mare decat riscul sa aiba complicatii in urma terapiei.

Am vazut un caz care m-a intristat teribil : eram in stagiul de pediatrie si un copil avea nevoie de o investigatie cu relativ putine riscuri si care de cele mai multe ori decurge fara incidente sau accidente. Dar, pentru ca asa e corect si asa scrie in protocol, parintilor li s-a explicat ca exista un infim risc de deces. Risc specificat mai mult in literatura insa el trebuie mentionat, conform legilor in vigoare privitoare la consimtamantul informat al bolnavului. Acum, niste parinti inteligenti si responsabili ar fi calculat situatia si ar fi gasit ca fiind cat se poate de rezonabil sa permita interventia. Ei bine, astia nu si nu. Au auzit de deces, au fugit mancand pamantul, refuzand copilului lor o interventie esentiala in stabilirea unui diagnostic corect, in trasarea unei conduite terapeutice si asadar in cresterea calitatii vietii si diminuarea considerabila a riscului de complicatii ale bolii de baza. Nici nu i-a interesat sa auda statistici, sa auda explicatii stiintifice, sa auda cam cat de important este sa afle prin aceasta investigatie prognosticul bolii. Imi venea sa ii iau la bataie si sa fac cu ei troaca de porci. Pozand in "parinti model", au refuzat un tratament corect pentru copilul lor. Doctorul care a patit treaba asta a plecat acasa frustrat si contrariat, desi cred ca in cariera ei s-a intalnit des cu asemenea cazuri de prostie.

Ce riscam ? E mai important ce riscam sau e mai important ce obtinem daca riscam ? Sau nimic nu e important ?

11:33 PM | 8 comentarii

Anonimul italian

Ascult Mozart, Concertul pentru pian si orchestra no 9 si ma gandesc ce grozav trebuie sa fie la Venetia vara, cand ploua. Acum multi ani am vazut un film care mi-a ramas intiparit in minte. Era despre o poveste de dragoste mai deosebita, intre oameni la vreo 40 de ani, el grav bolnav ea maritata cu altul. Imi amintesc o scena in care ea alerga pe stradutele inguste si spalate de ploaie si se auzeau tocurile. Pe fundal, muzica clasica...anonimul italian, secolul XVIII, franturi de fraze pe care mi le amintesc. Stie careva despre ce vorbesc? Ca eu nu am liniste din cauza asta :-).

10:12 PM | 7 comentarii

Doua situatiuni frustrante

Domne, exista cateva chestiuni in Romania care ma exaspereaza. Astazi am avut (din nou) de-a face cu doua dintre ele:

1. astept cuminte sa vina liftul si cand dau sa trag de usa, hop, pleaca de sub nasul meu pentru ca UN BOU tine butonul apasat desi vede ca liftul ala, puii mei, se duce undeva. Nu, el nu are rabdare sa vada ce se intampla, daca cineva l-a chemat si urmeaza sa coboare/urce. El tine butonul apasat ca sa fie sigur ca la oprirea cabinei aceasta va porni instantaneu catre el. E ca si cum s-ar baga in fata mea la o coada.

2. Nu stiu voi, dar eu una m-am saturat sa mananc tot felul de caramele, bomboane, biscuiti, gume de mestecat si alte porcarioare dulci fiindca vanzatoarea de la tejghea nu are moneda de schimb si nici nu are bunul simt sa se duca naibii sa marunteasca bancnotele mari. Cand ma grabesc, nu am incotro si iau carameaua dar de cate ori am posibilitatea stau lipca pe capul ei pana imi da restul, in mod obligatoriu cu o mutra acra de ca si cum ea e patroana vreunui lant de magazine de lux si se mira ca atarn la un doua mii.

9:14 PM | 14 comentarii

marţi, iunie 13, 2006

Fuga de idei

Fara sa am pretentia de a urma demn exemplul proustian al rememorarii, totusi mi se pare fascinant felul in care creierul meu m-a dus inapoi, in primii ani de Medicina, mergand pe sirul unor amintiri culinare. Am chef de paine cu unt si cu dulceata si cacao; din diminetile siropoase si mici de pe vremea chirurgiei la Caritas si a pediatriei la Alexandrescu aceasta mancare ma face sa ma gandesc invariabil la spital. Dar intr-un mod placut :-). Memoria mea a mers mai departe in aceasta seara, m-a dus inspre sandwitch-urile cu ton si o imensa frunza de salata vesnic vesteda (haina din blana de leopard veche si uzata a Sericai Baleanu) pe care le mancam in primii ani, de la bufetul facultatii. La subsol, intre doua sali de disectie, care arhitect a imaginat aceasta amplasare, habar n-am. Unul cu simtul umorului, in orice caz (Ioanide tinand pe genunchi o balerina frumoasa dar cam prostuta, fara pic de rafinament culinar). Era mereu frig in bufetul ala si nu aveam la dispozitie decat vreo 4 scaune de bar, inalte, foarte inalte, din lemn, incomode teribil si care rupeau ciorapii (lasa-l pe Karenin). Abia ma cocotam pe ele desi nu sunt foarte mica. Ciudat ca in amintirea cu bufetul-de-subsol e mereu iarna si mereu am pe mine paltonul gri, ala greu si mare pe care jur ca asta iarna a fost ultima oara cand l-am purtat (mai stati, domnisoara? ca vrem sa plecam; plec si eu, doar ce ma dau cu crema, imi pun manusile si am fugit). Cred ca am facut spondiloza din cauza lui.
In anul II am facut fiziologie. Materie foarte frumosa care m-a introdus un pic in ceea ce inseamna cu adevarat mecanism de actiune la nivel celular si sistemic. Am avut norocul sa facem cu un medic exceptional, dr. Stoleriu, un dascal desavarsit din toate punctele de vedere. Pe langa laboratoarele obligatorii cu programa fixa, de la el am invatat cateva dintre regulile de aur ale unui medic profesionist. Toate pot fi reduse la intrebarea pe care ne-o punea pana la exasperare, ca intr-un joc de copii : "de ce ?". De la el am invatat curiozitatea in medicina: pentru fiecare "de ce" exista inca un "de ce"( De ce se intampla acest fenomen ? Pentru ca... . Dar de ce se intampla si asta? Pentru ca... . Dar de ce ? Si asa mai departe, pana la nivel molecular si genetic).
De departe cele mai macabre erau laboratoarele in care spinalizam broaste. Infigeam un ac in micul ei canal vertebral sau o taiam intre ochi, o agatam cu bolduri de o placa de lemn, o electrocutam, ii turnam adrenalina pe inimioara cat o unghie si o lasam sa moara "fara durere", asa cum ni s-a garantat. Dar, saraca de ea, ce frica trebuie sa fi simtit, probabil si broastele din laborator au un limbaj al lor (uite-l si pe asta, saracu', l-au luat pentru gastrocnemian, nu il mai vedem; ia uite la amarata aia, ce tanara si sa o disece de vie). Frica e o traire ancestrala, cred ca si Euglena verde (matusa-mea stand pe scaunel si mirandu-se cum se poate vorbi prin Internet) o simte. Ne-a povestit odata la un laborator cum broastele proaspat decapitate au inceput sa bataie incolo si incoace. Cred ca erau niste broaste rebele, o fi fost o mica rascoala (in conacul de la tara o crima abominabila e in curs). Am zis bine rascoala fiindca ordinea sociala pentru broscutele de laborator nu s-a schimbat. Si cred ca nici placile de lemn nu le-au inlocuit. Sunt patate de sangele a zeci de generatii de broaste, martirizate in numele stiintei. Stiti de ce era asa de grozav doctorul Stoleriu ? Niciodata, dar niciodata nu l-am auzit vorbind despre broscutele astea altfel decat cu consideratie. Le aprecia si le respecta, asa amfibii si primitive cum erau.
Si tot atunci mi-am mai dat seama de ceva : reflexele simple functioneaza si in plan psihologic cu mare acuratete: agent excitant--raspuns reflex; punct sensibil--sut; si intotdeuna gooooool :-).

10:59 PM | 3 comentarii

luni, iunie 12, 2006

A opta minune

Am vazut cum a iesit dintr-o burtica bombata un bebe de 3 800 g, cu picioruse cam albastrii si cu glas ascutit. Ce speriat trebuie sa fi fost cand s-a vazut intr-o lume noua, unde e mult mai frig decat in cusculia in care statea, cu niste ciudati incotosmanati in halate verzi, cu o tanti care i-a taiat alimentarea cu papa (oare pe unde o sa mai mananc acum?), cu un nene care i-a tras o palma la popou (Dumnezeule, da' ce am facut?) si care l-a tinut cu capul in jos. Apoi a vazut cum il aseaza pe niste chestii moi si calde (parca e un pic mai bine), cum il freaca pe spate si cum il inveleste in paturica(cu coada ochiului am vazut culcusul din care am iesit apoi o tanti tanara m-a luat si m-a dus intr-un loc unde mai erau o gramada din astia ca mine si atunci mi-am zis ca asa trebuie sa fie. M-am mai linistit, ok, acum unde e mami ? mi-e cam foame ).

M-o fi vazut si pe mine cum ma uitam la el ca la a opta minune ? Vreau copii.

1:20 PM | 8 comentarii

Partiturile miros toate a ceai

Eram la Carturesti, nu demult. Cautam o anume sonata pentru pian si vioara a lui Beethoven si nu reuseam sa imi amintesc ce numar avea. Zdronganeam CD-urile sperand ca o sa imi rezoneze in memorie cand vad cu coada ochiului ca se apropie de standurile mele cineva. Ma uit discret fiindca dinspre el imi venea un miros foarte placut de parfum (nu stiu de care desi de obicei le recunosc). Era un barbat la vreo 60 si ceva de ani, imbracat intr-un costum gris perle, cu veston si pochet asortat la cravata bordeaux cu o privire incredibil de vie. Ii sclipeau ochii si ma indoiesc ca era abtiguit :-). Avea o fata frumoasa, cu pielea intinsa si riduri nu avea decat la ochi. Barbia ii era un pic lasata si cred ca daca ar fi fost neras s-ar fi vazut asta si mai bine. Era barbierit "la sange" cum s-ar zice. In mana tinea niste partituri si cauta prin raftul cu opera. Mi-am zis ca el e omul cel mai potrivit pe care l-as putea intreba ce voiam sa aflu si mi-am facut curaj sa il abordez (mentionez ca era important sa aflu numarul sonatei respective si ca nicio clipa nu mi-a dat prin cap sa il "agat", gizas, am si eu printzipurile mele!) . I-am zambit si am pus intrebarea la care el m-a privit un pic contrariat, smiled back si mi-a spus ce voiam sa stiu. Am continuat un pic discutia, asa, ca intre melomani, enfait, ca intre maestru si ucenic (maestrul fiind el, evident), mi-a recomandat sa caut interpretarea lui Yehudi Menuhin si apoi a n-a mai zis nimic, ma privea tacut. Intre noi nu a mai ramas decat o placuta mangaiere de muzica si de miros de ceai. I-am multumit frumos si am plecat zambind. M-am gandit de multe ori daca as putea sa ma indragostesc de un barbat in varsta si raspunsul nu l-am gasit. Daca ar fi fost sa se intample, cred ca ar fi semanat cu domnul de la Carturesti, cu partituri in mana si cu voce calda. Poate ca m-as fi simtit atrasa si sexual de el desi cred ca as fi pastrat aceasta la nivel de dorinta, se stie ca marile iubiri mor inecate in cada .
Pot sa inteleg o iubire dintre un barbat in varsta si o fata. Pot sa inteleg pentru ca e vorba de acea fascinatie pe care cultura si experienta o au asupra femeilor inteligente. De fapt, what the hell, pot sa inteleg o iubire intre oricine si oricine. Si asta nu numai pentru ca ascult sonata Kreutzer...

1:37 AM | 3 comentarii

sîmbătă, iunie 10, 2006

Titlu :-)

Imi amintesc acum de o vacanta la mare. Eram cu cativa prieteni si am stat intr-o camera mica si prin excelenta neincapatoare. Am avut mancare instant, mult gin si multa multa muzica. Dar mai presus de toate, aveam multe de vorbit. Asta pana cand ne lovea cu leuca ginul asortat la apa tonica (sau la suc de portocale cand se termina Kinley).
Imi amintesc perfect cum mirosea plaja dimineata devreme, cand amortiti de frig si de mahmureala ne inghesuiam unul intr-altul ca sa ne incalzim. Imi dilatam narile ca sa pot cuprinde mai mult din aerul ala sarat si intepator, rece, cu iz de alge. Pielea de gaina, degetele rasfirate pe nisipul umed si valurile calde la picioare.
Daca inchid ochii imi amintesc si cum miroase la mare si cum se aude. Si imi mai amintesc cum se simte la pipait stratul ala de scoici maruntite, de la mal. Imi place sa imi intind pe piele un strat gros din scoicile alea pisate de valuri si sa stau asa, la margine, ca o innecata, sa ma miste apa incolo si-ncoace pana cand asa de mult mi se ingreuneaza parul de la nisip ca abia ma ridic de jos. Dar asa de dulce e senzatia aia, parca ma trage pamantul. Merg in apa adanca cu delasarea unui sinucigas si stau sub apa pana cand vad stele verzi din lipsa de oxigen ca apoi sa ies si sa trag o gura de aer care imi umple plamanii pana la maxim, fiecare alveola e saturata de oxigen si de minerale si de sare. Pana si usturimea de la ochi o gasesc delicioasa, ca sa nu mai zic de apa din urechi. Pana mi se increteste pielea stau si cea mai placuta senzatie e sa simt prosopul cald si sa ma asez pe nisip, urmarind din priviri micile conglomerari pe care le produc picaturile de apa ce cad din par. Cand se face seara si incepe sa bata briza se schimba si culorile din jur, stiti foarte bine la ce ma refer. Si mirosul devine mai puternic ca e adus din larg.
Imi amintesc ca in anul ala am plecat seara de la mare si in gara mirose a tren (n-as fi crezut :-P), a praf, a piersici foarte coapte si a MARE !!! Tot drumul, pana la Bucuresti, am stat cu nasul pe geam, in nari cu mirosul de cale ferata, atat de dulce in amintirea copilariei mele, si cel de mare, asociat in mod categoric cu ratacirile adolescentei.

Mi-e dor de mare. Si de o vacanta adevarata.

9:31 PM | 12 comentarii

Diferente culturale

Uite o "zicere" inteleapta care cica ar circula pe holurile spitalelor universitare din Franta (desi eu cred ca ei s-au inspirat din Romania):

Care e unica diferenta dintre un student si un scaun? Scaunul nu se da singur la o parte cand te lovesti de el.

5:42 PM | 0 comentarii

Asa, si ?

Din cand in cand fac inventarul cerceilor mei. Ii tin inchisi mult timp intr-o cutie de bijuterii pe care o am din Egipt si care inca mai pute a caca de camila. Asadar, din cand in cand, trebuie sa ii aerisesc. Ii probez pe fiecare, ii asortez la coliere, ii dau cu spirt, ii flutur prin fata pisoiului pana crapa de ciuda ca nu apuca nimic si ii agat de o ata.

Voi omologa expresia "o sa plec pe un varf de munte" la fel cum Patric o sa se branduiasca cu "o sa mor". Asta dupa ce am stabilit ca fasolea e dicotiledonata si ca nu se inmulteste prin icre. Si mai ales ca tulburarea distimica are debut insidios. God, i need a break !

4:06 PM | 3 comentarii

vineri, iunie 09, 2006

Bilete Depeche Mode

De vanzare doua bilete la Depeche Mode, a cate 1 100 000 fiecare. Nu stiu locurile, distanta de scena etc dar specific ca nu fac bisnita donc ar trebui sa fie prin tribuna corespunzatoare. Pentru detalii, astept mail. Asta e, nu poti sa le ai pe toate :-(...

8:46 PM | 3 comentarii

Am dormit mult, de la 22:00 pana acum (datorita metoclopramidului luat sa contracareze shaorma lui Genin). De vreo 3 ori in cursul noptii m-am trezit cu o stare de tristete profunda, deznadejde, disperare, m-am speriat de ce traiam. Oameni buni ! Care ati vrut sa va sinucideti azi noapte sau care ati plans de deznadejde si mi-ati trimis si mie ? Nu stiu cu cine am fost telepatica insa omul ala saracul (sau saraca) suferea foarte acut. De trei ori !

9:39 AM | 1 comentarii

joi, iunie 08, 2006

Veni, vidi, vici

Ma gandeam chiar cu un fel de autocompatimire, asa, kind of melancolic la faptul ca o sa pic ATI, ultimul examen greu din facultate, ma si vedeam cu "picatii" sprijinind peretii salonului si asteptand ca gladiatorii din arena un semn de viata (sau de moarte). Aproape ca ma mangaia gandul asta, poate de aia n-am citit, m-am lasat pe valurile amintirilor si pe seama culturii medicale generale. Din anul I nu am mai picat un examen si parca mi-era dor sau poate era doar un moft de om plictisit. In orice caz, am ajuns, am intrat, am resuscitat, am defibrilat, am vazut stele verzi de la atatea compresii toracice facute in tandem cu M, am frecat nenorocitele alea de padele, m-a bagat in toxicologie (il ador pe prof Fulga din anul III, daca nu era el sa ma indragosteasca de farmacologie si toxicologie nu treceam de ATI), m-a intrebat niste aberatii de nu le citisem asa ca nu le-am stiut, venit prof mare, plecat prof mare, merci, la revedere, ne vedem la scris. Fuck, asta e tot ? Pe colegii din prima grupa i-a picat aiurea, din motive cel putin dubioase. Oricum, cea mai tare faza a fost aia in care M, conform protocolului european de resuscitare, a trebuit sa il zguduie un pic pe manechin si sa il intrebe cum se simte. Era sa fac pe mine de ras. Asta ca sa nu pomenesc de guma de mestecat pe care am uitat sa o arunc si era cat pe ce sa o scap in laringele manechinului :-)))))))). Trebuie neaparat sa dorm !

12:41 PM | 8 comentarii

miercuri, iunie 07, 2006

Cugetari incoerente sub influenta mortii

Nu imi mai pot asculta muzica si nu stiu din ce motiv s-au stricat boxele sau ce s-o fi stricat, naiba sa le ia. Aveam chef de Valse des monstres fiindca m-am ales cu o cutie de bomboane de ciocolata. Musc un pic din fiecare bomboana si o pun la loc daca nu imi place (sa nu ma spuneti ca fac asa ceva). Dar niciuna nu imi place si acum cine mai vrea jumatatile mele ?
Tocmai ce am venit de la o inmormantare, aveam chef sa scriu. De fapt, nu, aveam chef sa vorbesc. M-au napadit un milion de ganduri si de senzatii carora inca nu le gasesc locul.

De vreun an ma tot duc pe la inmormantari si nu fiindca mi-am descoperit vocatia de bocitoare ci pentru ca au inceput sa-mi moara cunoscutii. Cu fiecare slujba de adio imi dau seama ca imbatranesc si simt foarte acut scurtimea vietii. Pai vreo 25 de ani (30 in cazul meu cu examene dese apoi inca vreo 15 cu examene mai rare) numai inveti, daca ai cu cine, vreo 20 de ani cresti copii. M-am gandit mereu ca atunci cand esti fericit (mai bine zis am presupus mereu) timpul trebuie ca iti pare asa de scurt ! Dar pe de alta parte, timpul la fel de scurt imi pare si cand nu sunt fericita si mai ales cand astept. Clar, timpul are o problema de atitudine.

E incorecta toata organizarea asta sociala. Ar trebui ca un om sa nu aiba alte probleme decat sa isi perfectioneze emotiile si sentimentele, sa sublimeze tot ce e mai frumos din relatiile lui cu ceilalti oameni (iubit, copii, prieteni, parinti, frati, surori). Cand colo trebuie sa ne facem case ca nu ne da nimeni pe gratis, trebuie sa ne strangem bani ca nu ne trimite nimeni la mare moca si asa mai departe. Ba trebuie sa ne mai ingrijim si de locurile de veci ! Jur pe rosu ca pe mine aceasta chestiune o sa ma lase rece (si nu ma refer la semnele de moarte sigura). Oricum eu vreau sa fiu incinerata (atunci poate era mai bine sa zic ca lucrurile astea or sa ma incinga). Si ce e mai grav e ca e absolut imposibil sa fie altfel, poate doar daca evadam cu totii pe un varf de munte insa si atunci o sa se gaseasca unul mai bengos care sa puna monopol pe tufele de fragute.

Viata e prea micuta ca sa o batjocoresti netraind-o decat pentru munca.

5:34 PM | 4 comentarii

Omnia mea mecum porto

O sa pic examenul de ATI, sunt pregatita sufleteste pentru asta. Enfait, je m'en fou. Cred ca e prima oara cand nu imi pasa daca iau sau pic un examen, poate fiindca stiu ca oricum il iau pana la urma. Cursurile nu sunt multe dar materia e execrabila si timpul e prea inaintat sa mai am rabdare cu genul asta de examene. Ma asteapta lucruri mult mai importante de facut : materia de rezidentiat, lucrarea de licenta. Citesc repetitiv ca o banda stricata aceleasi fraze si nu retin nimic. Ma simt ca la anatomie, ce chestie ! Totul in viata e ciclic, cred ca Dumnezeu are asa, un fel de obsesie pentru cerc. Tot ce ai oferit, intr-un fel sau altul, se intoarce la tine si ma gandeam azi noapte, cand, again, nu puteam sa dorm, ca imi asum tot. Tot ce am facut si ce am spus, fiecare greseala, fiecare pas inainte, fiecare sut in posterior, fiecare gand tandru si fiecare senzatie, toate sunt ale mele, nu reneg nimic. Nu am pierdut nimic si nu am ranit pe nimeni in mod intentionat, tot ce a fost vreodata al meu/in mine/ creat de mine exista inca si va exista, nu are sens sa le ascund sau sa le ingrop si nici nu as putea. Trecutul exista in acelasi timp cu viitorul si am senzatie paradoxala ca singurul care minte e prezentul, neimplinit si imatur, care a uitat ce a fost si care nu stie ce va fi. Nu regret decat suferinta celor din jur chiar daca in intentia mea niciodata nu a fost sa ii ranesc. Tocmai de aceea am renuntat sa ma simt vinovata, vina atrage frustrare, frustrarea nu ne lasa sa traim si pogoara asupra noastra energii raufacatoare. Toate se acumuleaza in mine dar nu sub forma de maldar de reziduri ci sub forma unor experiente. Toate se intorc la mine, tot ce am port in mine. Nu am cine stie ce motive sa ma mandresc. Nu sunt responsabila pentru nici o calitate a mea. Sunt, in schimb, responsabila pentru fiecare defect. Pe care mi le asum si cu care nu intentionez sa ma obisnuiesc. Vreau ca atunci cand o sa ofer tot ce am sa pot oferi lucruri bune, e ca si atunci cand facem caritate veritabil : cu ce avem mai bun nu cu ce nu ne mai trebuie.

12:59 PM | 3 comentarii

marţi, iunie 06, 2006

La stricte intimite

" Make the world go away

Get it off my shoulder"

Fa-i sa plece fiindca simt cum imbatranesc !

7:13 PM | 2 comentarii

Ce ma enerveaza vremea asta, te uiti pe geam si zici ca e cald, iesi afara si batai de frig :-(. Treceti peste postul asta, e anost.

1:28 PM | 3 comentarii

What a nice way to start a morning !

Aseara am baut jumatate de pahar de Pinot Noir si am stabilit ca nu mai fac treaba asta online. Am zis ca macar o sa dorm. Fuck ! Super insomnie pana pe la vreo 03:00, cu ganduri ba pesimiste, ba optimiste, ba necuviincioase. La 07:00 suna ceasul sa ma duc la spital. Sa sune ! L-am oprit si m-am tarat pana in baie unde am constatat ca i have a bad hair day si ca ar fi cazul sa raman acasa. Ma culc la loc si incepe iar sa sune isteric telefonul, nici nu mai stiu exact cu cine si ce am vorbit, cert e ca trebuie sa se intample azi la 12:00 ceva. Da' nu as putea spune ce. Joi am examen de ATI si o sa il pic (si, ca sa citez un clasic in viata, apoi "o sa mor"). Imi mai trebuie pacienti pentru lot, lucru pe care l-am aflat acum cateva zile. Am de scris o gramada la lucrarea de diploma, mai am pana trec o data prin materia de rezidentiat, am niste colegi apucati de streche, am tot felul de probleme ale altora de rezolvat si ceva trebuie sa se intample la ora 12:00 si nu imi pot aminti ce. Oare ce am promis ? I hope sex is not involved.

Ca sa fie tacamul complet, nu gasesc decat o cafea din Kenya (!?), de unde naiba o are mama nu stiu...

10:15 AM | 13 comentarii

luni, iunie 05, 2006

In viata anterioara...

Intrucat nu pot sa dorm, o colega mi-a dat un link din care aflu ce am fost intr-o viata anterioara/ Iote ce a iesit :-)))))))))))) :

Analiza ultimei vieti anterioare:

Cred ca ai fost... femeie in ultima ta viata.
Te-ai nascut: undeva in teritoriul modern din Africa de Sud in jurul anului 1725.
Meseria ta a fost de: dansator, cantaret sau actor.

Cum ai fost:
O persoana sincera, poate fara prea multa diplomatie; fapt care ti-a adus foarte multi dusmani. Ai fost respectat, dar nu si iubit. Se prea poate sa fi fost victima unor tradari. Acum acei oameni sunt cei care apeleaza la tine.

Ce trebuie sa corectezi in viata actuala :
Trebuie sa inveti sa combati violenta in toate formele sale si sa-i determini pe ceilalti sa faca la fel. Ai sa descoperi ca dragostea si toleranta sunt singurele remedii universale, dar si ca regulile sunt necesare.

Am reusit sa iti aduc aminte ?

Nu cred in reincarnare dar tocmai ce am vorbit cu M despre treaba asta si tocmai ce am dezbatut atat chestiunea tolerantei incat e un pic ciudat. Nu credeti ?

1:39 AM | 16 comentarii

duminică, iunie 04, 2006

In sfarsit...

...ieri mi-am spalat masina. Poate nu vi se pare mare lucru insa cei care au avut placerea sa imi fie pasageri vor fi remarcat probabil ca daca nu o duceam la curatat nu s-ar mai fi vazut culoarea. Cu aceasta ocazie mi-am regasit cateva obiecte considerate amintire: pixul cu Botox, brosa mea de argint sub forma de pisica, pantalonii si papucii de spital dupa care de vreo 2 luni plang crezand ca i-am lasat la Urgenta la garderoba, CD-ul cu Strauss si un cercel de sidef despre care nici nu stiam ca l-am pierdut. Tot cu aceasta ocazie baiatul care a facut manopera mi-a fixat radio (stiati ca pe frecventa radio Contact se aude KissFm?) si am auzit o melodie frumoasa tare, cantata de Shaggy cu o tipa, una cu "if you go...". Acum caut sa fac rost de ea. Urmatorul pas logic dupa ce mi-am vazut masina ca noua : ploua.

7:07 PM | 6 comentarii

Speculos moldovinesc

Am descoperit niste biscuiti din faina de ovaz, cu scortisoara si zahar brun. Acum inmoi tacticoasa cate unul in cana cu cafea si o multime de senzatii gustative placute ma napadesc. Sunt produsi in Rep. Moldova, la fabrica Bucuria (hihi!) si sunt deliciosi ! Seaman foarte bine la gust cu Speculos belgieni.

2:35 PM | 5 comentarii

sîmbătă, iunie 03, 2006

Amica X

Amica X: te-ai lamurit ca nu e din 2003 articolul?
Eu: e din 2003, X
Amica X: draga mea...l-ai deschis ? l-ai citit ?
Eu: da, e din 2003
Amica X: atunci eu de ce vad ca scrie 3 iunie 2006? articol nr 4947 asta ai vazut ? bine ... cum crezi tu
Amica X: eu am vrut sa fiu colega de treaba si sa trimit mai departe ce-am primit si eu
Amica X: tu faci cum consider
Amica X: dar intre noi fie vorba...
Eu: mai fata
Eu: nu am nimic cu tine doar ca ala e din 2003, daca era ceva
Amica X: te-ai facut cam afurisita in ultima vreme
Eu: se anunta in Viata medicala
Eu: ????
Eu: nu crezi ca voi ati luat-o razna? ca va bateti ca chiorii ?
Amica X: poate reusesti sa rezolvi problema asta
Amica X: pt tine..nu pt noi
Eu: nu ma intereseaza ce faceti
Eu: eu nu am nici o problema cu absolut nimeni
Amica X: eu nu m-am batut cu nimeni
Amica X: care-i pb ta ?
Eu: X, deja simt ca ma aflu in teatrul absurd
Amica X: ma..bine ca ai facut tu umanul
Amica X: ca stii mai multe in privinta teatrului
Amica X: decat mine
Eu: ce legatura are asta, X ?
Amica X: eu am spus doar ce simt
Amica X: dar daca te deranjeaza..nu-i bai
Amica X: spor la invatat in continuare
Amica X: si noapte buna
Eu: merci , sper sa fii mai calma maine
Amica X: eu sunt f calma..cica sunt chiar prea calma

Toata discutia de mai sus, care pentru mine e profund kafkiana, a fost starnita de un presupus articol important pentru noi, cei care terminam anul asta medicina...Mereu am vorbit de bine despre ea si inca mai cred ca amica X are un suflet bun.

Despre mine