"Mon acte c'est ma liberte" Sartre: aprilie 2006

» Lulu intra pe chat

duminică, aprilie 30, 2006

Viata in campuri cuantice

De cateva luni m-a lovit puternic interesul pentru fizica cuantica. Daca cineva abordeaza subiectul asta intru in transa si mi-e ciuda ca nu am suficient timp sa il studiez.
Un prieten mi-a recomandat niste carti pe aceasta tema si imaginatia mea s-a infierbantat suficient de mult cat sa imi sclipeasca iar ochii a "amanat invatatul pentru scopuri mai nobile".

O simt atat de mult in mine si atat de intim incat imi da senzatia de religiozitate. Simt pentru teoria cuantica o atractie pe care nu am simtit-o pentru nimic si pentru nimeni. E mai presus de cuvinte.

E crestinismul neintinat de oameni, asa cum a fost el lasat mostenire de Isus.

De indata ce ma voi scufunda in teoria aceasta miraculoasa, in valurile de energie si de idei in forma pura si sperand ca voi si intelege ceva (:-P) am sa revin cu un articol in care imi declar noua religie, ideologia si linia pe care vreau sa o urmez.

11:41 PM | 15 comentarii

sîmbătă, aprilie 29, 2006

Deux Magots a la roumaine

Nu cred ca fie mai mult de 15 grade afara dar mi-am luat jacheta aia subtire, albastru-petrol, cu buzunare incretite si rochia cafenie. Bate vantul si ridica in aer valuri-valuri de petele de alea mici (nu stiu ce copac naparleste in halul asta, de zici ca ninge).
E o cafenea draguta chiar vis-a-vis de libraria Eminescu, de la Universitate si am hotarat sa intru acolo pana incepe piesa. Imi iau un ceai verde si incep sa studiez decorul. Lambriuri de lemn inchis la culoare imbraca pana la jumatate peretii, mesele sunt din acelasi material, ferestrele mari si lumina naturala. Toate asta alcatuiesc o atmosfera calda, intima. M-am asezat cu fata la geam si pot sa vad trecatorii. Crengile copacului din fata cafenelei aproape ca lovesc geamul.
"I remember when rock was young/ Me and Suzy had so much fun". Mergea mai degraba un Charles Aznavour. Are Robert Doisneau o fotografie care o infatiseaza pe Simone de Beauvoir la cafeaneaua Deux Magots. Gasesc ca seamana cafeneaua mea cu Deux Magots. Sau poate e doar fantezia mea. Ca de obicei.
Imi scot cartea si incep sa citesc. Ma simt din ce in ce mai bine, pipai cu degetele lemnul lucios al mesei, imi place cum aluneca. Miros ceaiul si imi place ca e aromat. Il gust si simt pe buze marginea rotunda si fina a canii. Ma uit pe geam si vad lumina bizara de dinainte de ploaie. Imi place cartea asta a lui Pascal Bruckner si imi place cum miroase parfumul meu. Imi dau seama ca ma simt bine pentru ca sunt singura si nu vreau pe nimeni langa mine, nimeni care sa ma oblige sa vorbesc, nimeni care sa imi puna intrebari, nimeni fata de care m-as simti obligata sa intretin "conversatie spumoasa" si nimeni care sa ma faca sa ma intreb mereu daca am vorbit bine sau am vorbit prost. Sunt eu cu mine, in intimitatea unui oras mare. Si cat de bine e asa !

"Alex si Morris", Teatrul Mic. Slabuta. Actorii mari (maestrul St. Iordache si Mitica Popescu) dar scenariul subred. Cam 3 stelute din 5.

11:52 PM | 14 comentarii

Pot-pourri

Azi e sambata, azi citesc ziarele (putain, imbatranesc, am tabieturi!).

Stirea 1 : "Peste 70% dintre locurile de cazare de pe Litoral erau ieri rezervate, chiar si la hotelurile din Mamaia care afisau si tarife de 700 lei noi pe noapte.La Mamaia si Costinesti vor fi concerte pe plaja in fiecare seara cu Trident, Delia, Blondy, Holograf, Loredana, Morandi, Suie Paparude, Zdob si Zdub, Voltaj si Directia 5."
7 milioane pe noapte ? Sa facem calculul la zero-urile din coada: da ! 7 milioane pe noapte pentru statiunea Mamaia. A, da, uitam de trupa Trident si de Blondy. O singura data am fost de 1 Mai la mare si nu cred ca am sa uit vreodata in ce hal am delirat din cauza de febra 40 (insolatie, cancerul din hotel, vantul ala de iti ingheata ideile). La 7 milioane pe noapte eu zic ca e mai cald si mai frumos in Grecia. Si Trident si Blondy sunt ocupate cu Mamaia asa ca sunteti scutiti de play-backul lor.

Stirea 2 : "Potrivit BBC, fratii Gao din China organizeaza prima editie a Zilei Mondiale a Imbratisarilor, ocazie cu care trecatorii vor fi instruiti, timp de 15 minute, sa imbratiseze un strain, apoi vor participa la o imbratisare in grup, pe muzica lui Bach."
Cum adica "vor fi instruiti" ? "Imbratisare in grup" ? Nu stiu voua, dar mie, chestiile astea de se fac in grup imi inspira neincredere. Mai ales daca sunt chinezii la mijloc (locuitorii cartierului Colentina stiu de ce).

Stirea 3 : "Rapper-ul american Eminem s-a hotarat sa se impace cu mama sa cu care a avut o relatie foarte furtunoasa, pentru ca aceasta este pe moarte, informeaza entertainmentwise.com. Eminem si mama sa, Debbie Nelson, s-au certat dupa ce rapper-ul a atacat-o pe aceasta in cantecele sale. Nelson l-a dat in judecata pentru calomnie pe fiul sau cerandu-i despagubiri de sapte milioane de dolari. Totusi, Eminem este foarte hotarat sa-si ajute mama dupa ce a aflat ca aceasta este pe moarte din cauza unui cancer la san."
Mereu ma emotioneaza sa vad o familie fericita. Ce suflet nobil, Eminemul. Cu cine o semana ? Cu mama paracioasa ?

Stirea 4 : "Un adolescent din India a ajuns celebru dupa ce a demonstrat ca poate sa traga lapte pe nari si apoi sa-l dea afara prin ochi."
Puii mei, asta da talent !

Stirea 5 : "13 elevi din Constanta au castigat premiul intii la un concurs de proiecte organizat de NASA, in Statele Unite. Elevii romani au reusit sa se impuna pentru al patrulea an consecutiv in fata echipelor din alte sapte tari concurente."
Nu se compara cu ala de scoate lapte pe ochi drept pentru care e stire de senzatie doar in Romania.

Recomandare : "spectacolul, pe care puteţi să-l mai vedeţi la Bucureşti azi şi mâine, de la ora 19.00, la Bulandra, sala Izvor şi care împlineşte curând zece ani, a câştigat în rafinament asemenea vinului vechi." ...e vorba de Arlecchino. Sluga la doi stapani.

1:11 PM | 3 comentarii

joi, aprilie 27, 2006

Si daca

"Noaptea m-a prins iar, beat de-acelasi jar..."si daca?"
Vreau s-aprind o stea, cu inima mea. Ce daca?
Ca un lautar, vantul hoinar ne murmura de dor
Si imi beau si eu pharul meu de fericire."

Maestrul Dinica ma trimite la plimbare si eu nu il pot refuza. Gradina Icoanei sau Ioanid ?

8:33 PM | 5 comentarii

Solarul, moartea pasiunii

Ma pun la punct cu niste articole pe care nu am reusit sa le citesc de vreo 2 saptamani. Printre multe super-medicale, ia uitati si un studiu foarte simpatic :

"April 3, 2006 — Frequent tanning is addictive, according to the results of a small, randomized study reported in the April issue of the Journal of the American Academy of Dermatology."

"The authors note that frequent tanners overwhelmingly prefer UV-emitting beds to non–UV-emitting tanning beds, even when their choice is blinded. Frequent tanning has features of an addictive behavior, which may be mediated by induction of cutaneous endorphins by UV light."

"

Opioid blockade reduced UV preference in frequent tanners. With naltrexone administration, 4 of 8 frequent tanners, but no infrequent tanners, had withdrawal-like symptoms.

The major study limitation is the small sample size, leading the authors to recommend further studies.

"The finding was unexpected and is consistent with the hypothesis that frequent tanning may be driven in part by a mild dependence on opioids, most likely endorphins," says senior author Steven Feldman, MD, PhD, also from Wake Forest. "The nausea and jitteriness induced by the medication are consistent with symptoms of mild opiate withdrawal."

Ei hai ca e draguta treaba asta ! "Ma numesc Oana Zavoreanu si sunt dependenta de solar". Trebuie sa recunosc ca si mie imi place pielea bronzata dar am renuntat rapid la ideea de a merge la solar odata ce am aflat cam cum as arata peste vreo 5 ani de practica: ca o reptila, cu pielea "curgatoare", ingrosata, aspra si plina de riduri din cauza elastozei ce se produce in urma expunerii la UV. E suficient sa va amintiti de babele alea de prin Monaco sau Nisa, care toata viata au stat la soare si acum arata ca si cum tocmai au scapat dintr-un incendiu. Si solarul e mai puternic si mai nociv decat soarele natural, indiferent ce v-ar spune la salonul de bronzare. Oribil !

2:52 PM | 15 comentarii

Am inghitit Tic-Tacul si am molfait paracetamolul. E evident ca trebuie sa stau acasa azi.

2:19 PM | 4 comentarii

miercuri, aprilie 26, 2006

De maine....

....ma mut la BCU (Biblioteca Centrala Universitara, de vis-a-vis de Muzeul de Arta).
T zice ca acolo e loc de socializat si de agatat, hehe ! I-am zis ca ma duc acolo cu unicul scop de a invata dar ca daca se intrevad asemenea oportunitati am sa ii fac chemare.
Abia astept, ma saturasem sa ma invinetesc de frig la ciudatele alea de pe Pitar Mos. Azi mi-am luat si paturica pe care mi-o dusesem acolo sa ma invelesc (nu radeti e un cancer ceva de speriat in sala de lectura).

Ce frumoase or sa fie zilele de acum incolo ! O sa iau masa in parculetul de la Ateneu, intr-o pauza mai mare dau o fuga pana la muzeu sau in galeriile GalateCa de la parter, galeria Eminescu e aproape si cafeaua de la Galeron idem. O sa vina si caldura si apusurile alea "victorioase" care scalda Bucurestiul intr-o lumina ireal de frumoasa. Mmmm....

8:55 PM | 3 comentarii

Bond. Becali Bond

Mergeam eu linistita pe trotuar prin zona Pitar Mos si cine credeti ca se parcheaza silentios, pe contrasens, lateral "cu fata" (romaneste, ca sa faci un milion de manevre) : Becali ! Imi parea cunoscut si faptul ca in jurul mausoleului pe roti s-a facut agitatie m-a facut sa fiu sigura ca era el. Bine, si faptul ca portarul de la teatrul Ion Creanga a zbierat dupa colegul lui : "baa!! iote Becali !"mi-a dat un indiciu :-P. Trec de el si aud dintr-o data un HAAPPPCCIUUUU ! Din ala "sanatos" (a se citi marlanesc), din rarunchi, de zici ca acum isi varsa arborele bronsic pe asfalt. Ete ca si Becali a prins gripa, nu numai eu ! Sanatate, dom' ....(spuneti-mi repede ce functie are omul asta) !

7:56 PM | 5 comentarii

duminică, aprilie 23, 2006

Life fact

Nu va enerveaza oamenii care nu va cer ajutorul sau sfatul doar pentru ca mai apoi sa va reproseze ca nu i-ati ajutat sau sfatuit? Poate ca voua nici nu v-a trecut prin cap ca au nevoie de ajutor !

8:07 PM | 11 comentarii

Mergem la padure ?

Ce ma enerveaza sarbatorile astea legale! Bucurestiul e gol, deprimant, la semafor masinile nu stau una peste alta, oamenii nu alearga grabiti, magazinele sunt inchise, miroase peste tot a sarmale si am senzatia ca toti locatarii blocurilor si-au dat intalnire in padure la Cernica, pentru un mare gratar comun.

Imi imaginez cum e (probabil ca patternul nu se schimba de la un an la altul si ca difera numai hitul sezonului, neaparat house sau maneleee) : gratarul sfaraie plin cu carne, se mananca cu mana si se bea din sticla, se arunca pe jos ce nu mai incape in burtoiul dezgolit ("e cainii, domne, mananca ei"), se sta pe jos (rar mai vezi cate o masa cu scaune pe care chiar sa stea oameni si nu veniti sa imi spuneti ca asta inseamna pique-nique ca nu ma intereseaza), eventual se joaca fotbal in apropiere pentru a spori pofta de mancare (prevedere inutila, in perioada sarbatorilor pofta de mancare atinge cote maxime din motive necunoscute mie), femeile au parte de aceeasi "pun'te-masa-strange-te-masa" (chiar si un amic barbat a remarcat treaba asta:-P), muzica bubuie din masinile cu toate usile deschise, aduse cat mai aproape de locul de luat masa- ma intreb ce se mai intelege din atatea "muzici" care se aud de pe la toti vecinii de pique-nique; berea se bea in cantitati industriale (cred ca ar fi o buna idee sa se faca o mica verificare cu fiola la iesirea din padurile de pe langa Bucuresti), cine nu mai poate sa bea bere trece pe vin, se vorbeste tareeee, se zbiara, lumea se injura "prieteneste". Acum, ca sa nu imi aud iar ca nu imi convine nimic, va rog sa faceti un efort si sa va amintiti cam cum arata locul de pique-nique in care s-au desfatat personajele descrise de mine mai sus. Vedeti ca nu vorbesc balarii ? Si totusi nu asta e cel mai grav. Cel mai incredibil de scarbos lucru care se intampla este acela de a satisface nevoile fiziologice dupa copac, la cativa metri de gratarul plin cu carne. Hello ! Nu vi se pare ca arata cam neanderthalian ???
Nu e deloc greu ca la un "gratar cu prietenii" (din fericire prietenii mei stiu asta) sa ne aducem de acasa: mese, scaune, si tacamuri (chiar si de plastic:-P), oricat as incerca NU pot sa mananc pe genunchi si cu mana o bucata de carne; cativa saci pentru deseurile menajere pe care sa ii lasam unde trebuie, nu pe jos ca sa ii imprastie cainii, pahare din care sa bem omeneste; sa gasim un loc care sa fie aproape de o sursa de apa si de o toaleta; e mult mai placut sa nu simti mirosul de cauciucuri si de benzina asa ca masinile nu au ce cauta in raza noastra vizuala; muzica nu e neaparat necesara intrucat conversatia placuta cu prietenii cu care probabil ne vedem rar e mult mai importanta (si asta ca sa nu va zic ce muzica as asculta eu la pique-nique).
Toate lucrurile asta voi le stiti dar ma gandesc ca mai ajung pe aici si ceva manelisti burtosi cu alergie la tacamuri.

Sarbatori Fericite !

12:29 PM | 29 comentarii

sîmbătă, aprilie 22, 2006

Depardieu le Charmant

Arata bine Depardieu. Mult mai bine acum decat in tinerete. Si e printre putinii oameni care arata bine cand fumeaza, cu gesturi scurte, smucite dar cu degetele frumos arcuite pe tigara. E sarmant, da ! Si sarmul este in mod absolut mult mai important si mai puternic decat frumusetea inteleasa dupa standardele omenesti general valabile .

Nu vi s-a intamplat niciodata sa vedeti o femeie pe care daca o luati pe bucatele o gaseati urata dar per total era o aparitie incantatoare? Gasesc ca la o femeie, sarmul consta tocmai in feminitate. Trebuie sa emane feminitate, sa o raspandeasca prin pori, sa o simti langa tine fara sa o vezi. Si cu barbatii e la fel. E acel je ne sais quoi transmis pe cale aerogena sau prin nu-stiu-ce canale energetice, prin karma, aura, prin campuri electromagnetice, prin descarcari electrice. Se simte.

12:29 AM | 8 comentarii

vineri, aprilie 21, 2006

Rasa superioara

Am cateodata chef sa sterg tot ce am scris vreodata, rand cu rand, sa nu mai ramana nimic. Na. Dar sa sterg asa, capitole intregi din viata, de-a valma, cu nemiluita, in disperare, cu pasiunea distrugerii, ca pe vremurile cand se ardeau in pietele publice operele "interzise" (pastrand proportiile, desigur).

Si mi-ar mai placea ca din mine sa nu mai ramana decat o parte, care sa ma duca inainte ca om-care-se-duce-la-munca-si-are-cateva-pasiuni-ce-ii-ocupa-timpul-liber. Trebuie sa lucrez asupra acestui aspect neaparat ! E esential pentru o evolutie fireasca si cat se poate de "safe". Ma uit in urma si observ ca sunt paradoxala si mai observ ca sunt, cateodata, ridicol de aeriana. Doamne cat ii invidiez pe cei care daca nu vor sa faca ceva NU FAC si gata si le este foarte bine si sunt satisfacuti si traiesc in lumea lor lipsita de complicatii fara sa ii doara nici macar in cot. Ei sunt rasa superioara ! Ei si nu ceilalti, clar ?

4:35 PM | 9 comentarii

Despre cafea si relatii

Lucruri pe care ieri le-am aflat (sau despre care ieri am avut chef sa vorbesc) :

1. cafeaua de la Galeron este nemaipomenita. Espresso con panna neaparat trebuie testat ! Pacat ca am cam inghetat de frig fiindca am insistat sa ramanem afara numai de dragul de a bea cafeaua pe strada; asa, a la parisienne, ca D avea oricum un pardesiu incantator ;

2. cand o relatie se termina in mod civilizat si bilateral din motive de incompatibilitate, ultimul lucru pe care vrei sa il auzi e "ei, lasa, va impacati voi !" . E ca si cum i-ai zice unui bolnav fericit ca se externeaza "ei, lasa, te intorci tu!" ;

3. ciorapii cu banda ar trebui sa poarte o eticheta de atentionare: a se purta numai cand temperatura atmosferica depaseste 18 grade Celsius ;

4. de ce unii oameni cred ca libertatea este asa de usor de pierdut ? "Mon acte c'est ma liberte", deciziile mele vorbesc despre mine. Nimic din ce e facut cu inima nu trebuie regretat, in schimb e riscant sa iei decizii rationale intotdeauna, ele te pot frustra mai tarziu (stiu, inca lucrez ca sa ma conving de treaba asta dar e destul de corecta concluzia) ;

5. in Bucureti, multa lume n-are ce face in timpul zilei. Altfel nu imi explic restaurantele si cafenelele pline ;

6. D si cu mine am concluzionat ca "nu vrei sa vii cu mine sa luam un kil de mere" NU inseamna "nu vrei sa vii cum mine sa-ti agat jugul de gat si sa te fac scalv for the rest of your life". Teoria se aplica si pentru : "mergem sa mancam ceva ?", "e un film frumos diseara", "stiu eu o cafea buna intr-un loc". In schimb, beculetul feudal ar trebui sa se aprinda la "nu vii sa imi cumpar lenjerie ?", "nu vii sa ma astepti la salon pana ma epilez ?", "nu vii sa facem cornulete cu nuca impreuna ?";

7. am mai descoperit o rochie frumoasa ce s-ar potrivi de minune cu sandalele alea noi ; neagra, din bumbac stantat, vintage.

8. nu exista numai oameni naivi ci si foarte multi oameni cu personailtati multiple si discordante ;

9. pentru o femeie, primul gest terapeutic in urma unei scindari poate fi, de exemplu, cumpararea unor sandale cu toc foarte inalt dupa multi ani de tongue (flat flip-flops) ;

10. doua femei pot gasi foarte multe motive pentru a deveni bune prietene; chiar si discutii de genul "unde gasim cele mai frumoase curele de ceas" ofera satisfactii maxime in situatia in care vibreaza aceleasi corzi (mai ales vocale, ca am vorbit de ne doare gura).
De aia faceti, mai baieti, infarct mai des si mai devreme decat noi. Ca vorbiti putin si aiurea, in loc sa vorbiti si voi despre accesorii, relatii, prietenie, colegi, religie, viata, gloss cu aroma de cirese, parafango, ultima carte citita, Gandul, medicina, examene, fuste scurte sau midi, dantelarie, pantofi, sacoul ala bleumarin, gripa aviara, tratament hormonal, angiografie, Cartarescu, BCU, salata de pui si sandale cu margelute colorate.

PS Ati observat, probabil, niste schimbari in blog, adica Feeds. Acestea se datoreaza in exclusivitate d-lui Gigix care a avut rabdarea si amabilitatea sa imi explice ce si cum. Apoi, fiindca a vazut ca nu ma prind, a luat taurul de coarne si le-a facut singur. Vesnica recunostinta !

10:24 AM | 9 comentarii

joi, aprilie 20, 2006

LA PASTI

de George Toparceanu

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si minjite,
Zece oua inrosite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte !!!
Zice-un ou rotund si fraise
Linga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
- Pin' la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvirle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omlet!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu, unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...

6:30 PM | 3 comentarii

miercuri, aprilie 19, 2006

Fara aptitudini, caut job

Ce Mensa, ce HighIQSociety, ce Harvard ! Aseara am constatat ca sunt complet idioata intrucat am petrecut 3 (trei!!!) ore sa imi fac un CV (care nici macar nu e complet).

Dupa ce ma vait eu un pic de ce ma doare, imi sugereaza Crisa sa aplic pe Ejobs; zis si facut. Intru acolo, cica sa imi fac CV-ul. Il fac, domne, cum sa nu ?
1. Jobul dorit: aaa...unul care sa imi aduca venituri suplimentare. Am gasit raspunsul la intrebarea asta cam in 10 minute da' cica trebuia sa il mai prelucrez si eu, ca nu e bine sa zici asa, d'amboulea, exact ce vrei. Ma rog, il las asa ca oricum nu stiu ce altceva as putea zice. Sa fie part time si salariu motivant (daca se poate sa iau salariul ca pensia, adica sa imi vina postasul la usa cu banii si eu doar sa citesc ziarul)
2. Salariul dorit: ehm...vreo 500 de euro dar las campul necompletat :-). Beneficii dorite : program flexibil, salariu motivant.
Pai pana acum nu fuse chiar asa de greu, hai ca ma pricep.
3. Experienta profesionala: ioc. Nimic. Si alea doua saptamani de ciuperci nu cred ca au vreo importanta. De aici am inceput sa ma deprim. N-am facut nimic toata viata. Absolut nimic. Am 25 de ani si nu am nici un pic de real-life experience.
4. Studii: si mai deprimant. Am 25 de ani si nu am terminat decat liceul. Premii, competitii castigate, diplome....aici deja am bagat un Coaxil sa ma linistesc. Crisa ma pune sa zic ca stiu sa lucrez pe calculator. Lol ! Stiu sa scriu, da, si sa fac un amarat de proiect in Power Point dar asta nu se poate numi ca am habar. Cica sa zic si de Word si de Excel. Pai daca pot sa zic de astea, de ce sa nu zic ca stiu japoneza? Ca e tot cam la fel.
5. Aptitudini relevante pentru CV: aaa....aici iar o disper pe Crisa. Nu am absolut nici o calitate care sa convinga vreo firma sa imi dea de lucru. Aptitudini de comunicare? Da, cand nu sunt in perioada mea autista. Bun organizator? Pai eu nici viata personala nu sunt in stare sa mi-o organizez cum trebuie si cineva m-ar angaja sa ii organizez prin firma ceva ??? Dar cea mai mare gainarie pe care am facut-o este asta: ma pot incadra in termene . Ihi, dar numai daca acestea au dimensiunile unei ere glaciare si numai daca nimeni nu imi spune ca trebuie sa termin ceva pana la un anumit moment si numai daca la sfarsitul acelui termen am examen.
6. Mini interviu:
Cea mai mare realizare profesionala: ?!
Cel mai mare esec profesional: e, hai, nu vreau sa ma laud !
Unde va vedeti peste 5 ani? intr-un spital, muncind pe post. Dar cred ca trebuia sa alambichez un pic, sa cosmetizez asa cum am vazut eu ca se face, adica sa zic de "companie care sa imi permita sa imi dezvolt aptitudinile, sa muncim pe branci hei-rup ca sa ridicam firma pan-la-cer, vorba cantecului". Dar un spital e tot un spital, acolo faci ce ai invatat si "abilitatile de comunicare" au cu totul alta semnificatie. Asa ca nu avea sens sa aberez. Si oricum nu cunosc vocabularul de specialitate, toti termenii astia noi cu care S s-a chinuit saraca sa ma obisnuiasca, "casual-friday, team building, nush-ce-something, significant other". In medcina team-building inseamna altceva decat in alt domeniu si implica patul din rezerva medicilor. Si de preferat asistenta, e mai usor de convins.
Idealul in careira ? Mi-ar placea sa predau. Anybody interested ? Nu cred.
Care este jobul care vi s-ar potrivi cel mai bine? hai sa vedem daca ghiciti :-).
Detliati personalitatea dumneavoastra : aaa...nu stiu daca e indicat, chiar as vrea sa am un job. Iar o zapacesc pe Crisa, care zice: pai, mama, nu iti place fotografia? Eu: dea, da' ce treaba are? (la faza asta probabil ca s-a luat cu mainile de cap) Interese: multiple. Alte calitai ? Ntz..!
CV foto: no way !
Scrisoare de intentie: ?! altadata...

Am aplicat si pentru un job unde ar trebui sa scriu articole despre hairstyle (adica frizuri). Astia m-au atras fiindca au zis ca nu au program ci ca daca aduc la timp articoul nu imi au baiul (si doar v-am spus ca ma pot incadra in termene). Intrebare suplimentara: unde ati mai publicat? Pai, pe blogul meu. Si am dat adresa.

Draga firma care vrea articole despre frizuri, te rog frumos sa ma angajezi fiindca intr-adevar ma pricep la de astea. Ultima data m-am tuns saptamana trecuta si mi-am facut un hairstyle ce se numeste dark destiny, ocazie cu care am constatat pentru a mia oara ca hairstilistii nu stiu ce inseamna "va rog, un centimetru" si mereu supraevalueaza. Ma gandesc cam ce etalon folosesc ei si de unde provine aceasta tendinta. Ar trebui facut un studiu despre asta. Sa mai zica cineva ca dimensiunea nu conteaza !

11:58 AM | 20 comentarii

luni, aprilie 17, 2006

L'amour dure trois ans

In articolele mele am tot facut referire la aceasta carte a lui Frederic Beigbeder. Uitati cateva citate din cartea care vorbeste despre iubirea casnica la care un barbat a renuntat pentru o pasiune ilicita.
"La premiere annee, on dit: si tu me quittes, je me TUE !
La seconde annee, on dit: si tu me quittes, je souffrirai mais je m'en remettrai.
La troisieme annee, on dit: si tu me quittes, je sabre le champagne."

"Un jeune homme demand sa main a la femme qu-il aime. Des qu'elle a dit oui, soudain une interminable liste d'obligations vont leur tomber dessus, diners et dejeuners de famille, plans de table, essayages de la robe, engueulades, interdit de roter ou peter devant les beaux-parents, tenez-vous droit, souriez, c'est un cauchemar sans fin et ce n'est que le debut : ensuite, vous allez voir, tout est organise pour qu'ils se detestent."

"Pourquoi n'y a-t-il personne aux divorces ? A mon mariage, tous mes amis m'entouraient. Mais le jour de mon divorce, je suis incroyablement seul. [...] J'aurais aime qu'on me lance quelque chose, a defaut de riz, je ne sais pas, des tomates pourries, par exemple. On devrait toujours se marier seul et divorcer avec le soutien de tous ses amis."

"La puissance de l'amour, son incroyable pouvoir, devait franchement terrifier la societe occidentale pour qu'elle en vienne a creer ce systeme destine a vous degouter de ce que vous aimez."

"La seule question en amour, c'est: a partir de quand commence-t-on a mentir? Etes-vous toujours aussi heureux de rentrer chez vous pour retrouver la meme personne qui vous attend? Quand vous lui dites "je t'aime" est-ce que vous le pensez toujours?"

"L'amour est fini quand il n'est plus possible de revenir en arriere."

"L'amour est la seule deception programmee, le seul malheur previsible dont on redemande."
"Aimer quelqu'un qui vous aime aussi, c'est du narcissisme. Aimer quelqu'un qui ne vous aime pas, ca, c'est de l'amour!"
"...je n'aime rien tant que la contradiction entre un visage angelique et un corps de salope. J'ai des criteres dichotomiques." (despre "cealalta" femeie).

"Au premier mariage on cherche la perfection, au second on cherche la verite"

"Le sexe est une loterie: deux personnes peuvent adorer ca separement, et ne pas prendre leur pied ensemble.[...] En amour la situation devient reellment inquietante quand on passe du film X au babillage. A partir du moment ou l'on cesse de dire: "je vais te baiser la bouche, espece de petite pute" pour dire "mon gnougnou d'amour cherie mimi trognon fais moi un guili poutou", il y a lieu de tirer la sonnette d'alarme. Notre amour fut vaincu par des intonations. "

"...il y a ce monstrueux concept refroidisseur, le plus puissant somnifere jamais invente: le Devoir Conjugal."
"En resume, si une histoire de cul peut devenir une histoire d'amour, l'inverse est tres rare".

Deocamdata atat, deja cred ca am strans o gramada de subiecte de dezbatut. Hit me baby !

8:58 PM | 30 comentarii

duminică, aprilie 16, 2006

Fuse si se duse....

...Pastele. Da. Pastele a trecut.
Dupa ce sambata am dat cu batul in balta si m-am infipt in prajituri, in noaptea de Inviere am fost in excursie in grup organizat intr-un local. Cum nimeni nu si-a imaginat ca sambata e bine sa faci rezervare ca sa nu batai de pe un picior pe altul langa bar (si oricum suntem prea batrani pentru asa ceva), am ajuns intr-o carciuma cu nume de medicament : "TZ's nush-ce club" unde erau mese libere. Ne-am cocotat la o masa de langa pupitrul DJ-ului, unde nu puteai sta prea mult timp asezat intrucat iti bubuiau plamanii in tine si zanganeau oscioarele urechii medii, scarita peste ciocanel si peste toate acestea nicovala intoarsa cu fundul in sus.
De frica sa nu fac vreo decolare de retina am stat sprijinita de o bara ceva mai departe de boxe si am privit spectacolul oferit.
Domne...mai mult ca sigur media de varsta era de 17 ani intrucat niciuna nu cred ca avea peste 35 de kile si circumferinta soldurilor nu depasea 70 de cm (ba da, era una dar prefer sa nu ma gandesc la ea) si toti considerau muzica zbatucita euforic de DJ ca fiind foarte retro, ba chiar au auzit-o la serile speciale dedicate vremurilor apuse de la VH 1 (La Bouche, Music Instructor si alte asemenea). Luminile UV, ca in discotecile de pe vremea noastra, scoteau in evidenta toaletele sexy ale fetelor. Am observat ca la mare moda sunt doua piese de vestimentatie: boxerii stramti si albi, care lasa o jumatate de regiune fesiera sa tremure cianotica si fustutele scuuuurte scurte care probabil au un mecanism magic de protectie fiindca nu pot in ruptul capului sa inteleg cum naiba nu se vad chilotii cand dansezi pe o platforma astfel incat lordoza fiziologica se accentueaza sensibil (pentru cei neinitiati, vreau sa descriu astfel dansul ala de dai cu popoul in spate in incercarea de a atinge umerii). Baietii nostri erau incantati de spectacol si faceu pe obositii ca sa stea tolaniti pe canapea, cu privirea indreptata bezmetic spre pustoaice (pedofililor ce sunteti !). Si ca sa nu mai spuneti ca soarta nu e cruda, cand doua fete s-au dat jos de pe platforma au fost inlocuite de niste tipi ce au oferit un spectacol deloc asemanator cu cel de care au profitat baietii-de-pe-canapea: unul isi salta burtoiul invesmantat intr-un tricou stramt si lucios precum hipopotamul mov de il primesti prin mass messege pe yahoo si alti doi simulau un act sexual intre un el si o ea. Uitandu-se prin jur, fetele mele au stabilit ca tot ce au pe-acasa e mai bun. Baietii nu stiu ce au stabilit dar oricum asta nu are nici o importanta :-P. Singura care era intr-o transa a dance-ului si care parea ca nu vede si nu aude nimic era D, asta pana cand si-a varsat suc dulce in pantofi si s-a trezit la realitate. Eww !
Din cauza de muzica data la maxim nu puteai schimba nici o amabilitate cu vecinul de masa, fiind obligati sa ne privim autistic pe tot parcursul aventurii. Si oricum, daca deschideai prea des gura, te innecai de la fum. Legea compensatiei, deh ! Asa ne trebuie, daca nu am fost prevazatori.
Insa am scris acest blog cu alt scop: vreau sa imi fac mea culpa si sa imi pun cenusa in cap deoarece cand am plecat, buimaca de cap cum ma aflam, am uitat sa platesc ce am consumat si pocinogul a ramas pe prietenii mei, Dumnezeu sa-i aiba in paza si sa-i ajute !

PS Am o nelamurire: cum naiba poti sa ai peste 90 cm la bust cand ai 35 de kile ?????? Ca la 17 ani nu cred ca iti da tata bani de silicoane.

8:21 PM | 18 comentarii

sîmbătă, aprilie 15, 2006

Fetita cu struguri

E Vinerea Mare pentru mine si o simt asa cum demult nu am mai simtit-o.
P mi-a trimis niste poze vechi care mi-au trezit nostalgia. Doi baieti cu breton de paj pe leagane. Ma uit la poza mea, facuta acum un car de ani, in curte la bunica-mea : o fetita cu parul cret ce se tine de un ciorchine de struguri si incearca sa nu cada de pe bicicleta. Imi amintesc rochia aia, o adoram, era alba cu flori colorate, cusute pe tiv. Am purtat-o pana cand s-a rupt si mi-a aruncat-o buni. Pe ascuns. Aveam 18 papusi, aranjate in functie de ierarhia din inima mea : aia care semana cu maica-mea era prima. Mai aveam o papusa oribila, dintr-un fel de lana. Era diforma, cu imbracaminte rosie, cu copite in loc de picioare si cu un capison hidos. Ii ziceam Bleaga. Fara ea nu puteam sa dorm.
Imi amintesc dupa-amiezile de duminica, vara, cand nu era nimeni pe strada, era praf in aer, cald, liniste, bunica-mea se odihnea si eu stateam cu ochii pironiti pe geam. In casa miroseau dulceag muscatele si colonia de violete cu care erau parfumate asternuturile. Niciodata nu am putut sa dorm ziua si de pe la 10 ani nici noaptea nu mai puteam adormi normal.
De cand ma stiu am fost tot intr-o asteptare si niciodata nu am simtit ca asteptarea s-a terminat. De cele mai multe ori nici nu am stiut ce astept, aveam doar senzatia aia idioata ca trebuie sa se intample ceva, ca lucrurile vor lua o turnura neobisnuita, ca e mai mult decat mi se infatisa. Inca astept, dar nu as putea spune ce. Fiindca nu ma refer la lucrurile de zi cu zi, la asteptarile firesti pentru un om tanar. Parca e altceva ce trebuie sa se intample, ceva ce nu pot nici defini si nici macar banui.
Acum, cand ma uit la poza aia, astept sa imi gasesc rochia cu flori colorate cusute pe tiv, sa o gasesc pe papusa Bleaga asteptandu-ma cuminte in pat si sa o gasesc pe mama cand ma intorc de la joaca.

12:00 AM | 4 comentarii

vineri, aprilie 14, 2006

Test IQ

Ete, sa va dau de lucru (atentie! The most difficult, da?, e pentru above average !) :

http://www.highiqsociety.org/iq_tests/

Vaz ca iar nu imi iese link, damn !

1:30 PM | 16 comentarii

joi, aprilie 13, 2006

No comment

Autorul nu l-am dibuit :-) .

8:46 AM | 10 comentarii

miercuri, aprilie 12, 2006

Lapusneanul reloaded

Cred ca e nevoie de o discutie mai ampla pe marginea subiectului atat de incins al sistemului medical romanesc. Am sa incerc sa sintetizez in cele ce urmeaza conceptia mea si concluziile mele in ceea ce priveste medicina in Romania. Un pic am vorbit in blogul meu Fuck you Romania si vreau sa specific inca o data clar la care anume dintre medici ma refeream (fiindca nu am generalizat, sunt de principiu impotriva generalizarilor, ele nu duc decat la totalitarism).
Lucruri pe care le urasc in medicina romaneasca : invidia si mancatoria, dupa cum bine spunea anonymus. Este un proverb vechi (ceea ce ma face sa ma gandesc ca problema asta e de cand lumea) : "sa te fereasca Dumnezeu de invidia doctorilor si a popilor !". Se intampla ca in spitale lupta pentru ciolan sa devieze atentia medicului de la pacient inspre "masa conducerii". Dar nu toti medicii dintr-un spital au sau vor sa aiba functii administrative. Si dintre ce care au aceste functii, nu toti uita de pacienti. Iata deci cum nu e valabila generalizarea in acest sens.
Alta chestiune de blamat este plafonarea, blazarea. Unii medici (si aici ma refer in mod special la cei din provincie sau la o parte dintre medicii de familie) uita ca in meseria asta se invata tot restul vietii, ca educatia medicala continua nu este un moft ci o necesitate vitala pentru o functionare normala, dupa standarde. Si pentru cei care isi imagineaza ca numai in Romania exista medici slabi, as vrea sa le spun ca se insala. Uscaturi sunt in absolut toata lumea !
Si cel mai ingrozitor defect al medicilor (defect care se rasfrange asupra activitatii lor de zi cu zi, pentru ca in rest putin ne intereseaza alte defecte, doar si el e OM) este nesimtirea. Si cand zic nesimtire ma refer la incapacitatea de a mai simti omenia. Din diverse motive: unii ca reactie de aparare, altii fiindca asa sunt ei conceputi, altii fiindca nu au primit educatie acasa. Este cel mai grav pentru ca nesimtirea aduce cu sine iresponsabilitatea. Si iresponsabilitate inseamna terapii facute fara a se gandi la consecinte, adica oameni distrusi.
Oameni buni ! Doctorii de felul asta nu mai au viitor si NU CONSTITUIE O MAJORITATE ! Nu va mai multumiti cu ce auziti la televizor !
Malpraxisul este in voga, procese de felul asta se fac din ce in ce mai multe.
A inceput in Romania o campanie de denigrare e medicilor IN GENERAL si oamenii tind sa nu mai vada nimic din ce fac ei bun ci se multumesc sa arunce fraze jignitoare asupra tuturor medicilor. Pe acestia i-as ruga sa se gandeasca la ce presupune meseria de medic : MUNCA, stres, program de lucru infernal, examene pana la 100 de ani, alergatura, garzi, oboseala, oameni needucati, prejudecati carora trebuie sa le faci fata, tupeul unor pacienti analfabeti care vorbesc de la inaltimea Mertzanului cu "bai, ia de aici 50 000 si da-mi niste medicamente", invatat, invatat, studiat, congrese, prezentari si pe langa asta familie, copii, problemele unui om obisnuit, pentru care ziua de lucru are tot 24 de ore si saptamana tot 7 zile. Cei dintre voi care lucrati cu oameni stiti cat de mult te incarca acest lucru. Imaginati-va cum e sa lucrezi cu oameni suferinzi, cu oameni care cred ca problema lor e cea mai urgenta, ca boala lor e cea mai grava (firesc, de altfel, cand suntem bolnavi suntem si un pic egoisti) si, peste toate astea, imaginati-va cum e sa lucrezi cu oameni care te dispretuiesc pe fata, care te privesc cu sictir IN TIMP CE TU ITI FACI MESERIA, adica il alini, il tratezi, ii salvezi viata. Nu credeti ca poate deveni frustrant ? De ce o fac ? Ca sa a zis la TV, ca asa a patit matusa cu nustiu ce imputit de doctor (care, repet, nu mai are zile multe in sistem), ca asa vreau, sunt smecher si ala nu merita respectul meu.
Ce nu pot sa inteleg este cum poti sa spui "multumesc" chelnerului de la restaurant fiindca ti-a asezat frumos friptura pe farfurie, dar din ce in ce mai putini medici aud "multumesc" de la oamenii pe care i-au tratat, chiar daca doar si-au facut meseria. Tineti cont ca spitalele sunt pline, ca oamenii pleaca din spital vindecati sau ameliorati asa ca dispretul fatis cu care avem de-a face TOTI cei care lucram in sanatate este dureros.
Si pentru mine este cu atata mai dureros cu cat oameni care ma cunosc imi vorbesc asa. Ma doare fiindca opinia lor este importanta pentru mine, fiindca simt nevoia de sustinere si de apreciere (sunt si eu tot om, ce naiba!). Pentru mine, Medicina a fost grea fiindca am intrat in lumea asta dintr-o lume mult mai abstracta, am facut eforturi sa ma adaptez, cred in vocatie, cred ca asta e calea mea si nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma epuizeze psihic contactul cu bolnavii. Dar am incredere si stiu ca la fel ca mine sunt multi dintre colegii mei, care vor fi medici capabili si oameni buni. Ma simt umilita si indurerata si de multe ori nu am putere sa le mai explic inca o data si inca o data ca generalizarile nu sunt benefice si ca invariabil conduc spre ingustime in vederi. MA izbesc de o ura atat de fatisa cand deschid subiectul asta incat ma ingrozesc cand vad ca oameni foarte inteligenti si deschisi in orice alt domeniu, sunt asa de inversunati intr-un domeniu pe care nici macar nu il cunosc. Si nu vor sa il cunoasca de la mine pentru ca de fiecare data cand vreau sa povestesc imi inchid gura. Ma doare !
M-am gandit daca am facut bine ca am scris Fuck you Romania. Stiti ce ? Daca cei care vor sa ramana in inversunarea lor atata inteleg, sa le fie de bine. Sper doar ca atunci cand vor avea nevoie de servicii medicale sa apeleze la mine. Pentru ca imi voi face meseria, la fel cum o vor face si colegii mei, cu tot dispretul lor asupra noastra, cu toata ura si cu tot sictirul.
Voi nu ma vreti? Ei bine, eu va vreu ! Fiindca asta e meseria mea.

5:21 PM | 22 comentarii

marţi, aprilie 11, 2006

Uof, ce greu e !

11:39 PM | 6 comentarii

Esti mitocan. De ce nu te tratezi ?

Astazi am trait doua situatii care m-au dezgustat profund.
Pe la 11:30 m-am vazut cu D la o cafea. Cu ea ma vad extrem de rar si fiecare ocazie este deosebita, D fiind o persoana inteligenta, spontana si foarte simpatica. Asadar ne suim noi la etajul 14 al Municipalului, unde exista un barulet cu mancare si prajituri excelente, ne asezam la o masa pe terasa si ne pregatim sa povestim. Nu incepem bine ca vin niste colegi de-ai ei si tam-nesam se aseaza la masa cu noi. Unul a zis ceva de genul " Ne asezam si noi, nu? Desi, daca e, putem merge la alta masa...". Ce naiba sa ii raspunzi ? "Da, misca-ti posteriorul la alta masa ?" Asa ca nu ne-a ramas decat sa zicem: "e ok, ramaneti!" . Evident ca nu am putut vorbi nimic din ce am fi vorbit si am palavragit despre medicina, adica subiectul de care eram satule pana peste cap. Colegii discutau chestiuni despre care puteau foarte bine sa vorbeasca si singuri intrucat D si cu mine nu ne-am implicat in discutia lor. N-am nimic personal cu ei, poate ca sunt simpatici, dar asa mitocanie nu ma asteptam sa vad din partea unor oameni care se presupune ca fac parte dintr-o elita. Cu cata dezinvoltura s-au autoinvitat ! Nu si-au pus nici un moment problema ca D tocmai ce plecase de la serviciu si ramasese in baruletul spitalului ca sa se vada NUMAI cu mine, ca altfel i-ar fi chemat si pe ei. Nu s-au gandit ca daca cineva vrea sa ii tii companie la masa EL trebuie sa te invite sa te asezi, nu tu te trezesti vorbind ca bou' . Si pe mine nici macar nu ma cunosteau, ca sa zicem ca aveau circumstante atenuante.
Enfin, ma despart de D cu regretul de a nu fi palavragit nimic savuros si ma duc la biblioteca mea, redeschisa de curand, sprea mare bucurie personala. Aceleasi femei, dintre care una cu logoree. S-au frichinit pe usa si au ciripit cu glascior tare de m-au exaspert. Colac peste pupaza, vin doua tipe, una la vreo 40 de ani si o fatuca de vreo 20 si se aseaza la masa vecina (acea sala de lectura este populata in exclusivitate de o singura persoana, ca veut dire moi, si ele nu au gasit altundeva sa se aseze decat in coasta mea). Cu un glas intai soptit apoi din ce in ce mai tare au inceput sa se intrebe care sunt regulile dupa care se iau cartile acolo (nu sunt reguli, sunt doar niste ritualuri dubioase ce variaza in functie de partea anatomica ce se afla in sus la trezirea bibliotecarelor). Asteptam momentul in care sa ma intrebe pe mine si acest moment a venit, dupa cum ma asteptam, dupa ce au epuizat toate variantele posibile de raspuns. "Scuza-ma, nu stii cum se completeaza buletinul pentru carti?" . Eu ma uit atent la madama imbracata in mauve nebunesc si ma intreb daca nu cumva am facut gradinita impreuna. Dupa ce imi zic ca e putin probabil sa fim prietene din copilarie, ii explic ce trebuie sa faca, pronuntand la fiecare al doilea cuvant tare si raspicat DUMNEAVOASTRA, in speranta ca a inteles aluzia. Nope, speranta, dupa cum stiti, e bucuria prostului. Femeia ma ia cu "da' tu cum faci", "da' unde tre sa ma duc" etc. Intrucat nu ii lucrau muschii fetei si avea un aer tamp, am dedus ca nu s-a prins ce trebuie sa faca si am trimis-o dupa femeie. Ea, ca o doamna cu pantofi cyclamen (si cu mustata) ce este, nu o cauta discret in birou. Ea deschide larg usa si zbiara cam cum a vazut ea ca zbiera tataie dupa vaci "doamnaaa!!!! cum fac cu cartile?". Alea, cum nu stiu multe, au inceput sa ii explice astfel incat sa inteleaga si sa nu mai aiba chef sa intrebe si a doua oara. Inutil sa mentionez ca ziua mea de invatat s-a terminat in acel moment. Mai bine, oricum ma invinetisem de frig acolo.
Azi am constatat iar ca multa lume nu cunoaste regulile elementare de bun simt ! Si tot azi iar am plecat cu cosul de cumparaturi al altuia, dar de data asta m-am prins mai repede :-).

PS: Greu, domne, sa cari 1000000 de plase, chiar si din parcare pana sus. Noroc ca am cu ce sa ma consolez, si anume cu o caserola imensa de inghetata de fistic, melone, lamaie si pepene galben.

4:40 PM | 23 comentarii

luni, aprilie 10, 2006

Caut Keanu pentru resuscitare. Voluntariat, of course

Mor de somn, azi noapte iar am dormit trei ore. Si din toate nenorocitele de subiecte posibile, iar i s-a casunat profei pe eruptii. Si eu iar nu le citisem. Dar nu-i nimic, am 25 de ani, e primavara, bla, bla, bla.

De la 14 curs de Anestezie-Terapie intensiva, unde am auzit ca ne lasa singuri cu un manechin (de ala cu butoane si beculete, pentru resuscitare cardio-pulmonara, asta ca sa preintampin limbile scoase de un cot la imaginea superba a unui Keanu Reevs sau a vreunei Schiffer intinsi pe jos cu gura intredeschisa) . Donc, azi voi avea nemarginita placere de a resuscita un om de plastic cu sex incert. Oare pentru asta trebuie sa mestec Orbit ? Sau merge si sa miros a cafea ? Ehe, au trecut vremurile cand cursurile de resuscitare erau adevarate orgii ! Acum si asta se face virtual. Trist.

Aseara am fost la D, C si B (a existat si varianta E, dar a plecat odata cu mine). Cand am plecat de acolo era vreo 12 si pe Mihai Bravu am avut o intamplare neplacuta cu un idiot: asta (idiotu') era la semafor alaturi de masina mea si am vazut ca se tot uita si facea niste semne; dupa cum arata, nu cred ca era surdo-mut care voia sa afle vreo adresa asa ca nu l-am onorat cu privirea. Muzica mergea la mine la maxim da' tot am reusit sa inteleg ce ma intreba. Ia sa vedem daca ghiciti ? Da, in mod evident, era fraza de agatat tipic manelista : "Singurica?" ( nu, cu maica-ta in portbagaj). Enfin, il ignor, el nu se lasa si pana la Obor, cand am reusit sa scap de el, m-a tinut tot intr-un stres. Se baga in fata mea si punea frana, accelera si ma astepta, la semafoare iar facea pe macho. L-am prostit pe un sens unic, de unde eu am facut dreapta fara sa semnalizez si el nu se putea intoarce ca mai veneau masini. Nu e prima oara cand patesc asa ceva. Odata m-am speriat de-a binelea cand niste bijuteristi dintr-o masina faceau glume idioate ca ma lovesc, puneau frane bruste in fata mea (iti aduci aminte, S ?) si la un moment dat au vrut sa coboare din masina sa vorbim mai intim.

Cam cat de tampit poti sa fii ca sa faci de astea ? Si cam ce femei crezi ca agati in felul descris mai sus ? Pai pentru alea nu merita sa iti tocesti cauciucurile.

12:55 PM | 12 comentarii

Fugit ireparabile tempus

Ce chestie ! Putem fi inteligenti si complet idioti in acelasi timp. Paradoxal, nu ?

Iar noapte alba, iar cafea, iar Harrison, my love, you mean the world to me, ca fara Harri as fi o Euglena verde in cautarea locului propice pentru emiterea de pseudopode.
Pseudopode, false picioare, false aripi, false impresii, false pareri. Cine mai stie care e adevarul, intre atatea pseudo ? Si cat de greu e sa renuntam la preconceptiile noastre dragi, la convingerea ca noi facem rationamentele cele mai cele, ca nu gresim in a-i judeca pe ceilalti ! Cateodata e bine sa nu te bazezi pe neuroni, te tradeaza astia ca ultimii parsivi. Si daca nu pe neuro, pe ce ? Pe pseudo ? Sau cel mai bine e sa dai cu banul ? Mai exista un organ, in torace, cu automatism intrinsec, pe care oamenii rezonabili spun ca e bine sa il ignori. Eu sunt un om rezonabil.
Incerc sa ma imprietenesc cu Timpul dar am impresia ca nu imi iese. Mereu am crezut ca e de partea mea si hmm..de data asta parca trece pe langa mine. E aprilie, poate ca ar trebui sa zic ca am deja 25 de ani, pana in august mai e putin si nu mai merge cu 24. A trecut o treime din viata, asta in cazul in care voi atinge media de 75 de ani. Au trecut si eu mai am inca 5 ani de scoala, asta in cazul in care iau ce trebuie sa iau din prima. Si trebuie sa ma imprietenesc cu Timpul. Dar Timpul vrea sa se imprieteneasca cu mine ? Ca nu stiu de ce, dar am impresia ca nu e o relatie unilaterala. Iar sunt paradoxala. Ma dau relativista si ma vait de Timp ca si cum ar fi unisens. Sau unisex :-).

12:31 AM | 9 comentarii

duminică, aprilie 09, 2006

IQ-ul mare e pentru toata lumea !

http://www.nature.com/news/2006/060327/full/440588b.html

In sfarsit, s-a dovedit ca inteligenta SE DOBANDESTE !!! Astept asta de mult timp si ma satisface la culme aceasta stire.

Desigur ca exista si oameni (cu dizabilitati genetice in dezvoltare) care orice ar face raman tot cu IQ-ul mitutel, dar cortexul se devolta nu numai in functie de factorii genetici ci si in functie de factorii de mediu (societate, educatie, antrenare a intelegerii, a comunicarii, a logicii).
Personal, cred ca dintr-un copil cu IQ nativ mediu poti face un adult sclipitor. Un parinte responsabil ar trebui sa se preocupe la fel de mult de stimularea inteligentei, a rationamentului, a logicii si a comunicarii cum se preocupa de sanatatea fizica a puradelului. Nu, nu e in nici un caz mai bine prost da' sanatos. De ce sa nu fie si sanatos si destept ? Mama ce armata o sa fac cu copiii mei :-P !!!

Am impresia ca nu merge linkul, nu stiu ce sa ii fac. Damn !
http://www.nature.com/news/2006/060327/full/440588b.html

5:39 PM | 7 comentarii

sîmbătă, aprilie 08, 2006

Studiu de p(a)iata II

Ete studiu facut de barbati : http://www.murdzplace.com/cnn.htm

As putea sa imi dau o mana ca domnii doctori de acolo au neveste puritane.
Hahaha ! Imi si imaginez cum s-au zbatut ei sa scoata rezultatele astea. Ce metodologie de lucru or fi folosit ? Si ce chestionare ?
Enfin, concluzia asta este cel putin tendentioasa, sunt conviinsa ca daca iei studiul la puricat observi tot felul de nereguli;
ne putem asadar imagina ca femeile respective nu numai ca erau amatoare de deepthroat dar mancau si foarte frecvent inghetata de lamaie cu topping de ciocolata, fapt care, urmand metodele domnilor cercetatori felationisti, duce la concluzia ca confera (nu cred in cacofonii, nu ma corectati) protectie si impotriva cancerului de lueta. Tot aceste femei inchideau usa cu mana dreapta si se stergeau la pLEOAPA cu mana stanga. Strangand datele si centralizand rezultatele, putem sa spunem fericiti ca femeile care inghit SI inghetata de lamaie cu ciocolata in timp ce inchid usa cu mana dreapta si cu mana stanga se sterg la Pleoapa, sunt protejate de cancerul la san, la lueta si de infidelitatea sotilor (celebra este deja fraza "cu gura aia imi pupa copiii").
Studii de p(a)iata, dupa cum am mai zis. Asocierea dintre factorii de risc si cei protectivi intr-o anumita boala este foarte greu de dovedit. Numai cand ma gandesc de cate ori au asociat vitmaina E cu cancerul de colon mi se face rau : ba ca protejeaza, ba ca "cauzeaza", ba ca nu are importanta. Si domnii de acolo vin cu un studiu facut in doi-timpi-si-trei-miscari cum ca un produs biologic cu substante care in mod logic nu ar avea de ce sa influenteze evolutia naturala a unei boli atat de crunte face minuni ! Sa fim seriosi, nu mai aveti pe ce da banii ? Sau frustrarea este atat de mare incat cheltuiti banii publici si banii dedicati altor proiecte cu adevarat importante ?
Care sunt mecanismele de protectie ? In ce mod se explica rezultatul ? Ce importanta are, cat timp cat poti sa ii zici lu Nuti ca daca o face ramane cu sanii la locul lor. Bleah !

"The findings do suggest that there are other causes for breast cancer besides the absence of regular fellatio," Shafteer said. "It's a cause, not THE cause."

The findings suggest that you are an asshole !!!!!
Si ia uitati ce scrie la sfarsit :
No rights reserved. This material may be published, broadcast, rewritten, or redistributed.

6:54 PM | 11 comentarii

Ma numesc Lulu si sunt viciata

Tocmai am aflat ca sunt o viciata. Bunul meu prieten P. ma anunta ca e deja dubios sa stau o ora si jumatate in cada. F. spune ca nu e normal sa fiu asa ahtiata dupa cafea. Tot P. ma acuza ca sunt hedonista (ptiu drace! eu si hedonismul). S. are impresia ca sunt ipohondra, de unde i-o fi venit ideea asta nu stiu !? T ma acuza ca iau prea multe medicamente desi sunt chiar impotriva imbuibarii cu substante.

Ma uit la plica cotului (aka in zona aia de unde va ia sange pentru analize) si realizez ca nu apuca sa se vindece vanataile de la o punctie ca ma pricopsesc cu altele. Poate ar trebui sa imi fac mai rar analizele ? Acum inteleg de ce se uita lumea din metrou cam chioras la mine, cand ma intind sa ma agat de cate o bara. Sunt slaba, palida si am vanatai pe brate. Clar, ma droghez. Si T zice ca nu se mai produce naloxona (un soi de antidot pentru unele droguri) ca nu mai vrea omu' de-a inventat-o. Ah, va trebui sa imi schimb obiceiurile igieno-dieteitce :-P !
Si uitam sa mentionez de vinul rosu de Porto sau de Muscat ottonel, baut cu moderatie, dar ce sa fac daca ma ametesc repede ? De fumat nu (mai) fumez, dar caut cu disperare LSD in scopuri pur filosofice si initiatice.

3:12 PM | 13 comentarii

vineri, aprilie 07, 2006

Istanbul

E inutil sa incerc sa pun cuvinte peste senzatii :-). In '94 am fost cu ai mei in Istanbul si atunci am aflat cat de mult te poate transfigura frumusetea din jurul nostru. Oras oriental, aflat pe malurile Bosforului, jumatate asiatic si jumatate european, binecuvantat cu cea mai spectaculoasa lumina din cate am vazut pana acum. Doua saptamani am fost muta de uimire si de emotie, ma smiorcaiam in fiecare zi si cred ca mai mult de 50 de cuvinte nu am scos in toata vacanta, incat parintii mei si acum imi reproseaza ca le-am stricat concediul. Din fericire de atunci am mai crescut si nu am ramas decat cu amintirea acelei lumini fantastice. Si data viitoare cand ma duc, o sa imi iau si camera si o sa apreciez si cum se cuvine cafeaua turceasca. Va arat cateva fotografii, in speranta ca veti merge si voi. Pentru mine, Istanbul a ramas un vis si o mare dorinta. Fotografiile apartin urmatorilor : Sina Demiral, Ali Basarir, Orhan Celik, Lucio Red, Izzet Keribar. Lumina si culorile sunt reale. Le-am vazut eu !

PS: Orice as face nu pot aranja ca lumea textul asta. Sorry !

4:11 PM | 1 comentarii

joi, aprilie 06, 2006

Tetrazepam. Yam yam. Il astept pe nenorocitul de mos Ene sa vina in puii mei odata.

10:01 PM | 13 comentarii

6 Aprilie : cer noros, averse si cafea

Trei ore. Atat am dormit azi noapte, desi in plan nu erau decat 90 de minute. La 03:30 am adormit cu aminoglicozidele in brate, asa cum adormeam in anul intai cu cate o tibie sau vreun femur langa perna. Am visat amestecat : antibiotice, agitatie, oameni necunoscuti, situatii absurde. Cand m-am trezit eram atat de obosita incat mi-am deschis pleoapele cu degetele, ca Tom dupa ce il caftea varul musculos al lui Jerry. Am mai bagat o cafea, a treia in noaptea respectiva (sau dimineata, cine mai stie) si am inceput sa bajbai prin Harrison, in incercarea disperata de a ingrasa porcul in ajun, activitate la care sunt campioana necontestata. Nu-mi amintesc drumul pana la spital, probabil ca am vorbit singura, asa cum fac inaintea unui examen stresant. Cand am ajuns, am avut ocazia sa ma observ in usile cu oglinzi. Parul valvoi, prins cu un creion, geanta verde si sacou galben. Dumnezeule !
Am alergat la cafetomat. De cate ori am un stagiu nou, primul lucru pe care il aflu este situarea automatului de cafea. Dintre toate cafetomatele, cea mai buna cafea o dau aia de la Saeco.
Am ajuns in salon, a venit asistenta noastra, ne-a luat pe rand in primire. Eu : mononucleoza infectioasa (sau "boala sarutului", cum mai e denumita). Apoi profa m-a intors pe toate partile cu antibioticele, EBV, ceva hepatite, i s-a casunat pe eruptii, ma intreaba despre caracteristici paraclinice, imi amintesc niste nume proprii (care abunda in medicina, desi daca stau sa ma gandesc bine nu stiu daca mi-ar placea ca vreo boala rusinoasa sa imi poarte numele, dar gustul pentru eternitate al descoperitorilor ia forme bizare) si scap. Pana luni, la examenul scris. A uitat de mine, lasandu-ma sa cad in melancolie blegoasa, cu ochii pe fereastra si cu mintea aiurea, eliberata de stres. Cand am venit acasa am mai baut o cafea, ca sa ma tina si la epidemiologie. Nu m-a tinut. Dar m-a tinut durerea de la apendicele buclucas.
Mi-e frig, ma doare stomacul si ar trebui sa ma apuc de invatat dar nu mai am putere. Si in acelasi timp, imi dau seama ca e cea mai eficienta metoda de a refula. Ok, pe langa scrisul pe blog :-).

4:39 PM | 8 comentarii

miercuri, aprilie 05, 2006

Show must go on

E ca un joc, ca bungee-jumping, intai te arunci cu capul inainte si cand coarda e alungita la maxim forta elastica o readuce la dimensiunile initiale si apoi greutatea ta si gravitatia iar o trag in jos si tot asa (n-am experimentat dar stiu ceva fizica). Nu mai bine e sa tai coarda direct ? Nooo...e mult mai amuzant sa inseli pamantul, amenintand ca ii dai o gaura de forma corpului tau. Si, de fapt, tu ai stiut intotdeauna cat de lunga e coarda si ca impactul nu va avea niciodata loc. Da, dar ce amuzant a fost ! Nu ? Totusi, in final, tot ce conteaza este ce ai oferit, nu ce ai primit. Si privind lucrurile din aceasta perspectiva poti trece peste orice. Mai ales peste chestiuni fara importanta vitala .

Maine am doua examene : la boli infecto-contagioase si la epidemiologie. In noaptea asta fac noapte alba. De sase ani de zile sau poate chiar de mai mult timp, noptile de invatat au intrat in rutina. Cafeaua alaturi, foile in fata, mintea din cand in cand aiurea si inima la terapie intensiva.
Dar si maine e o zi, si inca una deosebita fiindca e cald afara, e primavara, traiesc, am sandale noi, am 24 de ani, am doua maini, doua picioare, vad, aud, simt, cred si visez.
Cum ziceai, Freddy ? Show must go on ? Pai sa "go on" atunci ! :-)

"fibrinoliza este prevenita de cresterea nivelului plasmatic al inhibitorului 1 al activatorului plasminogenului"....ce boala au astia sa complice cuvintele ! :-). Frumoasa medicina asta, nu?

PS : I love you, Budapest !

10:48 PM | 0 comentarii

Studiu de p(a)iata

Din categoria "pe ce studii dubioase mai arunca americanii banii" :

"April 4, 2006 — Intercessory prayer itself had no effect on complications from coronary artery bypass graft (CABG) surgery in a large, randomized study reported in the April issue of the American Heart Journal. Patients who were certain that intercessors would be praying for them had higher rates of complications than those who were uncertain even though intercessors were in fact praying for them. However, the authors of the Study of the Therapeutic Effects of Intercessory Prayer (STEP) note some limitations of STEP, including restrictions on the type of prayers offered and inability to exclude the possible effect of prayers from family members and friends of all subjects."

...no comment !

8:41 PM | 6 comentarii

Acesti visatori care ne duc inainte

Azi noapte l-am visat pe Federico Fellini.
Si tot despre visatori, pe care stiti ca ii iubesc, scrie si in linkul de mai jos. Ador ereticii din medicina ! Sunt o sursa nesecata de provocare intelectuala si de viata palpitanta, la urma urmei ! Cea mai importanta dintre calitatile unui om al progresului este CURIOZITATEA INTELECTUALA. Sa stii orice, cat mai mult, din orice domeniu, cu tot riscul de a te risipi ! Si pentru asta trebuie sa visezi mult, sa ai idealuri mari, sa urmaresti cai-verzi-pe-pereti fara sa iti pese de prejudecatile din jur ! Cel mai mult ma pleostesc fraze de genul "Trezeste-te la realitate !" "Revino pe Pamant !" "get real! ". De ce, oameni buni, de ce ? Cei care viseaza ne duc mai departe !

http://www.virusmyth.net/aids/

PS: Multumesc, M., pentru link .

10:28 AM | 3 comentarii

marţi, aprilie 04, 2006

Fenomenal

http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/4871540.stm

Sunt extrem de fericita ! A inceput era pe care o asteptam demult ! Merita citit articolul, sa aflati cu au "crescut" vezici urinare in laborator, ceea ce inseamna ca suferinta bolnavilor ce au trebuit mutilati ca sa fie salvati, va lua sfarsit. Doamne-ajuta ! Ce zi minunata !

10:19 AM | 1 comentarii

Blog despre shopping ! Adica usuratic !

Sunt devastata fiindca mi-au inchis aia biblioteca mea de suflet. Si nu stiu de ce si pentru cat timp. Ciocnindu-ma si ieri de lacate, am simtit cum trebuie sa fac neaparat ceva ca sa imi revin si m-am dus la cumparaturi. Deh, tocmai venise iepurasu' si pentru Paste se stie ca trebuie haine noi.
In Bucuresti nu prea ai unde sa mergi ca sa gasesti mai multe magazine decente in aceeasi zona. Singurul loc care inca nu s-a umplut chiar asa de chinezarii este Unirea Shopping Center, desi au ramas doar vreo 4 magazine care merita vizitate si p'acolo.
Contrar opiniei generale cu care m-am procopsit nu stiu cum, NU IMI PLACE SA MA DUC LA SHOPPING ! De ce ? Pentru ca, in primul rand, din 1000 de obiecte vestimentare pe care le vad, 990 nu imi plac, din cele 10 care au ramas 9 sunt mult prea scumpe pt mine si pentru ala 1 alerg de imi ies ochii. Asta daca au masura mea, daca nu e degradat ca e singurul si e la vedere, daca nu ma enerveaza vanzatoarea sictirita, daca, daca, daca.
Dar sa revenim. De cativa ani, moda de primtemps-ete parca e dupa gustul meu. E feminina si delicata. La Paris. In Romania, este dupa cum au inteles chinezii. Ca deja turcii au trecut la next level si s-au mai cizelat. Fac astia niste tricouri de bumbac de stai in coada ! Anul asta, dupa cum fetele bine stiu, e "pe val" stilul old navy. Ma bucur fiindca deja am cateva haine marinaresti, procurate de-a lungul timpului. Old navy mereu a fost un trend plin de stil si feminitate. E bine ca au descoperit si ei. Prin urmare, fac eu inventar prin dulap si constat ca imi trebuie cateva obiecte cu care ca pot asorta ce am. Imi trebuie un maillot alb cu belumarin. Boon, zic, trebuie sa gasesc ! In toate magazinele exista acest articol insa chinezul simte nevoia sa isi reverse mania pentru filigran si puchitei si asupra lucrurilor care trebuie sa fie simple. Si incepe Chong sa scrie pe tricoul meu tot felul de poezioare, sa imi deseneze trandafiri aurii (ewww!), sa coloreze ursuleti si floricele. Si, ca suprema declaratie de girl power, scrie lozinci ! Da ! Scrie pe cheptul fatucilor "I'm so sexy", "Do you want me?", "I'm your mama". Si chiar nu vreau sa scrie pe mine cu litere aurii, de-o schioapa, "I'm a bitch". Am gasit, in schimb, un sacou rosu de toata frumusetea, din bumbac satinat, croit impecabil si cu accesorii navy. Nu imi trebuia. Acum, ca l-am luat, mi-am dat peste cap tot planul fiindca nu am la ce sa il asortez si imi trebuie incaltaminte si, evident, si o geanta. Si am mai gasit niste sandale din rafie si satin pe care am dat o groaza de bani. Si au si tocul cam mare. Si sunt de alea de se leaga pe glezna. Va trebui sa port asupra mea un biletel in care sa scrie ca in caz ca mi se face rau si lesin, sa ma desfaca de la sandale. Si vedeti ca inca mai au reduceri la Jolidon si ID Sarrieri !
Dar altceva vroiam sa va spun. Mersul la cumparaturi in Bucuresti este printe cele mai stresante activitati. Daca intr-un magazin sunt 3 vanzatoare, aproape fara exceptie una mananca, alta isi face mainchiura si aialalta te intreaba, imediat cum te vede, daca te poate ajuta. Adica nici nu ai intrat bine si te ia repede la suturi in stilul "Hai, mai stai mult? Nu vezi ca avem traba?" . Daca, timid, vrei sa probezi o rochie, sa zicem, si dupa constati ca arati ca un imens gogsar roz, sa te fereasca Sfantul sa nu o cumperi ! Pai cum, dupa ce s-a deranjat madam sa ti-o dea jos de pe umeras tu faci figuri ?? Degeaba le explici ca nu o sa dai niciodata banii pe o haina care iti vine oribil numai ca sa nu se supere ea. Intrebare justificata : "Modelul asta aveti si pe alte culori?" . Raspuns stereotip: "Nu, doamna (si aici te poti considera norocoasa daca nu te-a tutit) , numai ce se vede!" . Adica sa faci bine sa casti ochii inainte sa pui intrebari idioate, da !!!!?
Incaltamintea e cel mai neplacut de cumparat fiindca vanzatoarele de la pantofi au un sictir pe ele ceva de speriat. Eu port 36, deci nu am un numar dificil. Ei bine, niciodata nu imi aduc ce vreau. Mereu imi baga pe gat cate un 37 sau cate un 35, de merg fie sleampata fie chinuita si ele imi zic fie ca "se mai lasa" (da, da pana se lasa ma lasa si pe mine picioarele) fie ca "nu-i frumos sa fie asa stramti" (da, e mai frumos sa pleoscai din pantofi). Dar cum pantofii sunt slabiciunea mea si absolut orice suma despre care aud o transform in incaltaminte, ieri mi-am pierdut capul pentru sandalele alea din panza. Si tot din manie am probat niste sandale de la Musette, rosii, din piele intoarsa, cu tocuri de 8 cm FENOMENALE !! Numai asa, de amorul artei :-) !
Dar, dintre toate distractiile pe care le poti avea la cumparaturi, nici una nu se compara cu ping-pongul cu barbatii care isi insotesc partenerele. Acestia, din cate am studiat eu, se impart in doua categorii : cei care vin de buna-voie si cei care sunt obligati (ce femei nebune, dom'ne!). Despre cei care vin obligati, ce sa zic...ii recunosti de la o posta ! Stau cuminti intr-un colt, injurand printre dinti si boscorodindu-si consoartele, plini de plase si pungi, jenati vizibil de postura in care se gasesc, asteptand sa probeze EA sutienul ala adorabil cu pisicute si fluturasi :-). Cei care vin de bunavoie se impart si ei in doua categorii : aia de vin fiindca ei dau banul si vor sa vada pe ce il cheltuie femeia asortata la masina si aia care vin de bagaciosi ce sunt. Astia sunt cei mai stresanti fiindca se implica ceva de speriat ! Sunt ca niste fiare cand vad o bluzita pe masura fatucii si ar fi in stare sa iti traga si un pumn ca sa ajunga la ea inaintea ta. Exemplu concret : ieri am vrut sa probez o rochie (din bumbac, alba, incantatoare) si ma asez cuminte la coada la cabina. Inauntru era o domnisoara care venise cu "Iubi". "Iubi" se agita de mama focului ca nu ii venea fetei hainuta si cauta furibund prin rafturi masura ei. De cate ori gasea ceva ce i se parea frumos, ii aducea la cabina, ea asteptand ca o printesa sa vina valetul (sau "valetele", cum zice o vecina ). Eu stau si stau si stau si la un moment dat il iau pe "Iubi" de-o parte si il amenint ca intru peste printesa in cabina daca ii mai duce ceva. El se enerveaza pe mine, evident. Paguba in ciuperci, macar am scos-o pe aia de acolo .
Aia care vin sa verifice pe ca se duce banul lor sunt sictiriti, grabiti, de obicei au un lant gros de aur la gat si o bratara asortata la mana, burtica generoasa si cheile masinii zdrongane fericite in mana paroasa a posesorului. Femeile lor sunt cele care fac vanzare tricourilor cu "I'm sexy" si sandalelor cu talpa aiurie , ptiu drace! ca la soare te poti uita dar la dansele ba ! Toate acestea asortate cu geanta pe care scrie mare Versace, cu barete tipatoare, cu ochelari "de soare" (pe care ii poarta si in magazin, sa nu li se bronzeze retina de la bec), negre de solar (ca deh, toata iarna asta fac, stau prin custi, fara sa se gandeasca ca peste 10 ani or sa arate ca niste reptile la piele. Dar ce conteaza 10 ani! Acum e momentul lor! Otiliilor ce sunteti!) Ele se tutuiesc cu vanzatoarele, te imping printre umerasele cu haine, intra in fata ta la proba si te masoara din cap pana in picioare, pufnind teribil daca nu le place ca fusta ta nu permite sa se vada popul. Privite din spate, se poate observa itindu-se isteric breteaua de la sutien, suita pana in gat (silicoanele au si acest efect advers). Tot din spate se pot observa sunculitele bronzat-vinetii, iesind din fusta si din bluza dar nu si din bikini, care se vizualizeaza fara probleme. Si cum la moda printre aceste floricele de fete e sa iesi cat mai mult in evidenta, unghiile li s-au alungit amenintator si au capatat caracteristici de gheara. Ba, unele mai curajoase, au atasat lanturi si tinte de varful lor, in scopuri care cel putin mie imi sunt neclare. Fardul este cat se poate de vizibil, mai ales aiuriu si glosul de buze sta ca vopseaua pe banca din parc. In zona coccidiana au un tatuaj "sexy", facandu-le pe toate sa para urmasele Xenei, printesa razboinica.
Ah, mai am de zis despre categoria caprelor si papagalilor, dar acum trebuie sa ma apuc de hepatite :-) ! O zi cat mai frumoasa !

8:49 AM | 15 comentarii

duminică, aprilie 02, 2006

Visul din timpul duminicii

Dar de Bora-Bora ce ziceti ?

8:10 AM | 4 comentarii

Sapore di sale

Exista o melodie absolut fascinanta. Este maximum de senzualitate fara sa faca nici o referire erotica. Se numeste "Sapore di sale" si e cantata de Gino Paoli. Va arat mai jos versurile :
" Sapore di sale/sapore di mare
che hai sulla pelle/che hai sulle labbra
quando esci dall'acqua/e ti vieni a sdraiare
vicino a me vicino a me/sapore di sale
sapore di mare/un gusto un po amaro
di cose perdute/di cose lasciate
lontano da noi/ed il mondo è diverso
diverso da qui/Il tempo è dei giorni
che passano pigri/e lasciano in bocca
il gusto del sale/ti tuffi nell'acqua
e mi lasci a guardare/e rimango da solo
nella sabbia e nel sol/poi torni vicino
e ti lasci cader/cosi nella sabbia
e nelle mie braccia/e mentre ti bacio
sapore di sale/sapore di mare
sapore di te/Il tempo è dei giorni
che passano pigri/e lasciano in bocca
il gusto del sale/ti tuffi nell'acqua
e mi lasci a guardare/e rimango da solo
nella sabbia e nel sol/poi torni vicino
e ti lasci cader/cosi nella sabbia
e nelle mie braccia/e mentre ti bacio
sapore di sale/sapore di mare
sapore di te"

Mi-ar placea sa fiu acum in Santorini, sa imi beau cafeaua pe o terasa cu laaaaarga vedere la mare si sa ascult Franz Schubert "Serenade". Trebuie sa fie fantastica vederea de acolo, din varful insulei cu case albe si acoperisuri albastre. Si soare mult care sa faca sa sclipeasca apa in clipoci mici mici :-). Si ce frumos trebuie sa miroasa mare+sare+cafea+nisip.

7:42 AM | 4 comentarii

sîmbătă, aprilie 01, 2006

Va plac covrigeii aia mici, un pic dulci, netezi si care se inmoaie greu in lapte ?

Pe birou e dezastru, am o gramada de foi, de xeroxuri, de scheme, imprimanta, folia de amoxicilina, borcanelul cu Ketonal, ulcica cu creioane, post-it lipite peste tot, programa de rezidentiat pusa la vedere, ceasul de mana cu fosfor (am auzit ca e cancerigen, poate nu o sa il mai port), ciornele pentru lucrarea de diploma, niste tipare de rochii, tocul ochelarilor pe care il tin mereu gol, sunt prea comoda ca sa ii pun in fiecare seara acolo, cartea de pediatrie a lui Ciofu, Descatres, fiziologia lui Gutyon, webcamul cocotat pe teanc, o poza cu bunica-mea, una cu mine in fata unei vitrine pline cu ciocolata cu martipan, stetoscopul atarna de un sertar, un DVD cu un film pe care sunt conviinsa ca nu am sa il vad niciodata, laptopul pe care sunt deschise aceleasi pagini, aceleasi ferestre de messenger, si mainile mele. In ultimul timp am cam slabit si venele mi se vad albastrui mai mult decat de obicei. Am unghiile taiate scurt si din cand in cand imi amorteste un deget de la mana dreapta. Se vad urmele pe care le-a lasat bratara ceasului. Nu port bijuterii.
Azi la spital l-am vazut pe B., cu care am iesit in anul I. E rezident acolo, dar nu cred ca m-a recunoscut. Sau s-a facut ca nu ma cunoaste, a iesit cam sifonat din povestea aia, desi nu din vina mea. S-a ingrasat. Dar in rest cred ca nu s-a schimbat. Poate ca a devenit mai intelept.
Cat e ceasul ? 21:11 . Iar. Boite de reception : vide. Boite d'envoy: vide. Si nu mai suport sa aud Moonlight.

8:34 PM | 8 comentarii

Azi am renascut

Da! De dimineata s-au acutizat niste simptome care ma ingrijorau de ceva vreme. M-am trezit cu o durere difuza in tot abdomenul, m-am palpat si am depistat sigmoidul foarte contractat, abdomenul dureros spontan si la palpare, Bloomberg +. Toate astea m-au facut sa fac niste rationamente tragice. M-am gandit imediat ca am ocluzie si am pus stetoscopul pe burta. SILENTUIM AUSCULTATOR ! Clar, am ocluzie. Fac re

Despre mine