Mor de somn, in timpul zilei imi tot vine sa scriu da' nu ma indur sa cobor pana la netul de la parterul BCU. Seara, cand ajung acasa, sunt asa de obosita ca nu mai am vlaga sa fac nimic. 10 ore de invatat pe zi ar fi suficiente, eu mai mult de 8 ore nu duc si si alea cu pauze. M-am saturat, am obosit, nu mai pot sa retin parametrii si criterii si factori de prognostic si clasificari. In fiecare pauza ne strangem, noi cei cativa appasionati de BCU si mancam si ne dam cu fundu de pamant ca vorbim despre altceva. "Altceva" asta dureaza vreo 5 minute si apoi se trezeste unul dintre noi sa intrebe ceva de specialitate sau sa se vaite de o grila sau de vreo lege cretina si here we go again. Viata noastra se reduce la Harrison's Principles of Internal Medicine si singurele placeri din timpul zilei sunt reprezentate de ciupercute innabusite, salata feta, orez cu legume si alte bunatati de prin caserole. Mai luam o bucata de rosie, ne mai reamintim un procent, mai bem o gura de apa, mai enumeram trei factori de prognostic.

In pauzele dintre capitole citesc un tratat de demonologie. O sa revin cu un rezumat, la un moment dat...