vineri, august 25, 2006
Les neiges d'antan
Cateodata trebuie sa ne oprim. Cred ca a venit si timpul meu.
Nu pot sa dorm. Mai am 2 zile de stat aici. Mi-am amintit niste versuri ale lui Vicente Huidobro (pe care il ador):
"Spune-mi, tu trebuia sa fii muta
De ti-a dat Dumnezeu asemenea ochi?"
Nu gasiti ca e o metafora minunata? Am auzit poezia asta la radio, acum mult timp ("Cant" parca). Stateam intinsa in pat. Stiu ca n-am mai putut dormi in noaptea aia asa de mult m-a impresionat. Apoi am mai cautat poezii de-ale lui, toate sunt minunate.
Astia sapa, au venit cu o masinarie din aia uruitoare (asa o fi si masina zburatoare pe care Sapte-sori a construit-o impreuna cu iubita lui? acum mi-am amintit ca mai am cateva pagini de citit din memorial), poate or sa gaseasca petrol sau poate cine stie, peste ea o sa lesine un imens ceas de buzunar. Dintii de perle si buzele de trandafiri. Cat de la indemana era metafora asta, poate ca asta inseamna sa fii geniu. La fel cum suprarealistul meu preferat a transformat tuberculoza in nufar. Am un tantar pe care nu il pot omori, cred ca e invizibil. Din pacate nu e si inaudibil. Vreau la Praga, sa il vad cum atarna de acoperis. Vreau la Viena, in februarie, cand se joaca La Boheme. Vreau si nu vreau, sunt prea meschina ca sa ma pot bucura singura. Cateodata as vrea sa nu zic tot ce imi trece prin cap fiindca pierd. Wtf, oricum pierd si oricum a fost teribil de epuizant sa joc de una singura, plus ca se stie: the winner takes it all. Imi amintesc de Muzeul de Arta din Timisoara. Ce zi frumoasa a fost atunci ("iti place Renoir? nu, e prea vesel pentru mine"). Toti s-au dus la strand. Eu aveam doar doua tricouri subtiri si pantaloni scurti. Dar nu mi-a fost frig, m-am incalzit. Daca toate se intampla la timpul lor, atunci de ce e asa de intensa senzatia de "cauza pierduta"? Stii sa imi zici, draga mea? Ca tu le stii pe toate, ai fundul tabacit. Maine dimineata iar o sa trantesc telefonul cand o sa sune alarma. V-ati simtit vreodata capul asa de plin de ganduri incat sa aveti impresia ca e gol?
1:55 AM
6 Comentarii:
Imi amintesc Timisoara...o sa am experienta aceea in memorie pentru tot restul vietii...
Pe mine ma impresionase acea terasa, intr-o noapte cand am iesit. Terasa avea tortze aprinse...pe langa niste ziduri vechi...si lumina venea doar de la tortze si de la lumanarile de pe masa. Am comandat un frappe....yam-yam...parca ii simt gustul si acum...chiar era cu inghetata!
Si cati ani au trecut de atunci?
BTW anul acesta intalnire de acel gen se face undeva in jud Harghita parca. Dar oare mai e la fel?
Cu drag,
S.
Scurt, fiindca nu am timp
1. metafora e bestiala
2. nu esti singura cu capul plin de idei, ganduri si intrebari; mai stiu cel putin o persoana care se simte la fel
eu cred ca tu cam vrei sa te indragostesti umpic...
Simt ca vrei sa traiesti cu toata puterea ta si cat mai curand posibil!
da, metafora este f frumoasa...
si da , am avut momente cu o mie de intrebari si nici un raspuns..cap atat de plin de rationamente, idei care dadeau dintr-una in alta de parca era un sir nesfarsit de cautari ...sper sa gasesc raspunsurile pe parcursul vietii :-)
Voi citi si eu Vicente Huidobro.
Il voi adora, cu siguranta.
Multumesc pentru ca l-ai citat.
:)
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa