vineri, aprilie 21, 2006
Rasa superioara
Am cateodata chef sa sterg tot ce am scris vreodata, rand cu rand, sa nu mai ramana nimic. Na. Dar sa sterg asa, capitole intregi din viata, de-a valma, cu nemiluita, in disperare, cu pasiunea distrugerii, ca pe vremurile cand se ardeau in pietele publice operele "interzise" (pastrand proportiile, desigur).
Si mi-ar mai placea ca din mine sa nu mai ramana decat o parte, care sa ma duca inainte ca om-care-se-duce-la-munca-si-are-cateva-pasiuni-ce-ii-ocupa-timpul-liber. Trebuie sa lucrez asupra acestui aspect neaparat ! E esential pentru o evolutie fireasca si cat se poate de "safe". Ma uit in urma si observ ca sunt paradoxala si mai observ ca sunt, cateodata, ridicol de aeriana. Doamne cat ii invidiez pe cei care daca nu vor sa faca ceva NU FAC si gata si le este foarte bine si sunt satisfacuti si traiesc in lumea lor lipsita de complicatii fara sa ii doara nici macar in cot. Ei sunt rasa superioara ! Ei si nu ceilalti, clar ?
4:35 PM
9 Comentarii:
Chiar ii invidiezi? Cei de care spui ca sunt o rasa superioara nu vor putea niciodata evolua vor ramane vesnic niste robotei cenusii...
Da, dreamer, dar sunt fericiti, nu ?
"Fericti cei saraci cu duhul caci a lor este imparatia cerurilor"...nu este genul de fericire pe care mi-o doresc
"saraci cu duhul" in acceptiunea crestina inseamna "saraci in orgoliu", adica smeriti, modesti, care dau fara sa ceara nimic inapoi. e greu asa, aproape imposibil in consumatorismul din lumea moderna. e un ideal.
astia de care zic eu (si pe care probabil maine o sa ii blamez) sunt cei care isi pot stapani efuziunile sentimentale, cei care isi planifica tot si cei care indeplinesc ce isi planifica, nepermitand niciunui eveniment perturbator sa evolueze in cutia toracica. cum sa nu-i iubesti ? :-P
robotei cenusii....
Si chiar daca reusesc sufletul lor este mort.A gresi e omeneste pana la urma pentru ca din asta invatam toti
Ai dreptate, dreamer, dar nu e mai placut sa nu o faci ? :-)
Intr-o,lume ideala da...nu am gresi,dar lumea asta nu este ideala si nici noi nu suntem
raman la ideea ca a gresi este o sublima experienta.
despre ignoranta datatoare de fericiri tu ar trebui sa stii mai bine mai ales ca studiezzi de aproape felul in care omul ala sarc cu duhu' cade in depresie si cum si-o manifesta.
nu-mi explic fericirea celor saraci cu duhul cand statisticile arata rata alcoolismului, divortului si pb psihice in Romania. Facand o observatia simpla pe un lot de oameni intalniti aleator intr-un parc sau pe o strada ( nu mai zic de cei de prin fata blocurilor) nu ma incearca nicicum un sentiment de invidie.
prefer depresia mea complicata , paradoxala, imi prefer greselile mele gandite prost si intrebarile mele care nu fac altceva decat sa imi dea batai de cap.
cand voi renunta la astea imi voi bate barbatul cu coada de la cratita si imi voi purta cu mandrie ochii inrositi de plans din cauza barfelor vecinelor.
pana atunci...ma bucur de libertatea omului care gandeste.si care se raazgadneste.
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa