joi, aprilie 06, 2006
6 Aprilie : cer noros, averse si cafea
Trei ore. Atat am dormit azi noapte, desi in plan nu erau decat 90 de minute. La 03:30 am adormit cu aminoglicozidele in brate, asa cum adormeam in anul intai cu cate o tibie sau vreun femur langa perna. Am visat amestecat : antibiotice, agitatie, oameni necunoscuti, situatii absurde. Cand m-am trezit eram atat de obosita incat mi-am deschis pleoapele cu degetele, ca Tom dupa ce il caftea varul musculos al lui Jerry. Am mai bagat o cafea, a treia in noaptea respectiva (sau dimineata, cine mai stie) si am inceput sa bajbai prin Harrison, in incercarea disperata de a ingrasa porcul in ajun, activitate la care sunt campioana necontestata. Nu-mi amintesc drumul pana la spital, probabil ca am vorbit singura, asa cum fac inaintea unui examen stresant. Cand am ajuns, am avut ocazia sa ma observ in usile cu oglinzi. Parul valvoi, prins cu un creion, geanta verde si sacou galben. Dumnezeule !
Am alergat la cafetomat. De cate ori am un stagiu nou, primul lucru pe care il aflu este situarea automatului de cafea. Dintre toate cafetomatele, cea mai buna cafea o dau aia de la Saeco.
Am ajuns in salon, a venit asistenta noastra, ne-a luat pe rand in primire. Eu : mononucleoza infectioasa (sau "boala sarutului", cum mai e denumita). Apoi profa m-a intors pe toate partile cu antibioticele, EBV, ceva hepatite, i s-a casunat pe eruptii, ma intreaba despre caracteristici paraclinice, imi amintesc niste nume proprii (care abunda in medicina, desi daca stau sa ma gandesc bine nu stiu daca mi-ar placea ca vreo boala rusinoasa sa imi poarte numele, dar gustul pentru eternitate al descoperitorilor ia forme bizare) si scap. Pana luni, la examenul scris. A uitat de mine, lasandu-ma sa cad in melancolie blegoasa, cu ochii pe fereastra si cu mintea aiurea, eliberata de stres. Cand am venit acasa am mai baut o cafea, ca sa ma tina si la epidemiologie. Nu m-a tinut. Dar m-a tinut durerea de la apendicele buclucas.
Mi-e frig, ma doare stomacul si ar trebui sa ma apuc de invatat dar nu mai am putere. Si in acelasi timp, imi dau seama ca e cea mai eficienta metoda de a refula. Ok, pe langa scrisul pe blog :-).
Am alergat la cafetomat. De cate ori am un stagiu nou, primul lucru pe care il aflu este situarea automatului de cafea. Dintre toate cafetomatele, cea mai buna cafea o dau aia de la Saeco.
Am ajuns in salon, a venit asistenta noastra, ne-a luat pe rand in primire. Eu : mononucleoza infectioasa (sau "boala sarutului", cum mai e denumita). Apoi profa m-a intors pe toate partile cu antibioticele, EBV, ceva hepatite, i s-a casunat pe eruptii, ma intreaba despre caracteristici paraclinice, imi amintesc niste nume proprii (care abunda in medicina, desi daca stau sa ma gandesc bine nu stiu daca mi-ar placea ca vreo boala rusinoasa sa imi poarte numele, dar gustul pentru eternitate al descoperitorilor ia forme bizare) si scap. Pana luni, la examenul scris. A uitat de mine, lasandu-ma sa cad in melancolie blegoasa, cu ochii pe fereastra si cu mintea aiurea, eliberata de stres. Cand am venit acasa am mai baut o cafea, ca sa ma tina si la epidemiologie. Nu m-a tinut. Dar m-a tinut durerea de la apendicele buclucas.
Mi-e frig, ma doare stomacul si ar trebui sa ma apuc de invatat dar nu mai am putere. Si in acelasi timp, imi dau seama ca e cea mai eficienta metoda de a refula. Ok, pe langa scrisul pe blog :-).
4:39 PM
8 Comentarii:
Lulu, Lulu, Lulu...
O sa fii o doctoresa faina!
Felicitari pentru examen si pentru imaginile care le furnizezi: ai reusit sa ma faci sa zambesc...
Te-am citit, sa stii... tot timpul...
Multumesc, Daniel.
"Dar si maine e o zi, si inca una deosebita fiindca e cald afara, e primavara, traiesc, am sandale noi, am 24 de ani, am doua maini, doua picioare, vad, aud, simt, cred si visez".
Multumesc , aveam nevoie sa mi se aminteasca asta. Cateodata trebuie sa ne aducem aminte ca problemele noastre pot parea meschine in comparatie cu ce ar putea fi ...
Salutari de la un coleg de suferinta de la Stomatologie , anul II...si bafta la examene.
:-) Numai bine, colegule !
Eu am o nelamurire... cum puteti voi (viitorii doctori) sa retineti atatea denumiri/tratamente/retete si ce se mai retine...
Ori capacitatile mele intelectuale sunt mult limitate... ori e vreo chestie care sa te ajute sa tii minte ca nu stiu ce medicament se administreaza unei anumite boli care are simptomele X...
ps: bafta la examene
Trebuie memorie. Asta e clar. Dar, din cate se stie pana acum, unii oligofreni au o memorie fenomenala. Asa ca nu e suficient. Principiul de baza (sau cel putin cel care ma ajuta pe mine) este sa intelegi mecanismele intime fiziologice, adica de functionare normala, si pe cele patogolice, adica de imbolnavire, de functionare gresita. Odata ce stii chestiunile astea tratamentul practic se subintelege. Asta daca exista tratament. Ca daca nu, trebuie sa retii substantele icu care se incearca. Oricum, cel mai greu nu mi se pare sa retii substantele alea ci cel mai greu mi se pare sa nu uiti ce ai invatat. De aia intotdeauna trebuie repetat si repetat si repetat si repetat incat la un moment dat sa ajungi sa le visezi noaptea. Si vb serios, nu e doar un modus dicendi. Cana ai ajuns sa visezi despre ...diabet zaharat si in somn stiai sa il tratezi cu tot cu doze, inseamna ca stii diabetul si poti trece mai departe.
Merci de urari si mai ales de vizita !:-)
*patologice
aaaah..examenele...aproape ca mi-e dor de ele, desi nu m-am anagoasat niciodata atata de puternic la mai niciunul din ele... cand devii dr-rezident nu mai ai examene. sigur esti in fata pacientului de multe ori uitand tot ce ai stiut..tot un fel de examen si asta...dar nu se compara...mi-e dor de examene...
Trimiteţi un comentariu
<< Acasa